Blog ?!?!?!

Foarte important

2011-11-01T19:29:00.000+02:00

Am relansat http://nupotsacredca.ro
Design-ul este total schimbat la fel si functionalitatea de a posta "lucruri pe care nu le credeti".

Vreau

2010-05-05T15:41:00.000+03:00

Vreau să treci şi să mă inşiri în fiecare secundă pe care i-o dăruieşti..

Orasul albastru

2010-04-30T00:22:00.002+03:00

L-am lasat dupa 23 de ani. Ii jurasem dragoste eterna si tot ce-mi apartinea.
Era sufletul meu pereche si credeam ca nimeni si nimic nu i-ar putea lua locul vreodata.
Totul pana intr-o zi cand am hotarat sa plec langa alt suflet pereche. Despartirea a trecut pe-atunci aproape neobservata. Era o dimineata rece de iarna muribunda iar eu mi-am luat bagajul si-am lasat in urma lacrimi de foc si-o durere tacuta. Am plutit ca gandul pe noua linie trasata, purtat cu tacere de luntrasul cu ochii de abanos. Nimic nu ma mai putea infrange si abate de la drum, imi vroiam jumatatea. Nici gerul aspru ce se abatea in rafale pe lacul mut, nici anii ce-i lasam in urma, nici zeul meu doborat la pamant, nici lumea haina de pe celalalt mal.
Dar timpul n-a crutat pe nimeni de-atunci si cu-atat mai mult pe mine si mi-a asezat fastuos pe masa toata maiestria de care a fost in stare.
Luntrasul carmuieste acum sub tacerea marii si-a lunii vapoare gigantice. Zeul meu s-a dus acolo unde se duc toti zeii, in paradis, totul a fost inghitit de timp.
Iar acum, de fiecare data cand ma-ntorc la el, orasul caruia-i jurasem odinioara dragoste eterna, se uita incruntat la mine si-mi cere sa platesc pentru tot ce i-am facut.
Nostalgie crunta. Pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru a revedea casa parinteasca, particica mea preferata de bulevard, portul plin de spontaneitate, copacul sub care tremuram precum corzile unei chitari cu o cutie de ciocolata-n mana, mare si nisipul dus de vant, "balconul" de pe coasta, Phoenix-ul cu discutii aprinse al caror ecou mai razbate si-acum printre mesele ticsite cu amintiri, veranda plina de bucuria a patru boţuri de huma, acoperisul asezat langa doamne-doamne, furnalele imbacsite ale copilariei, gara noastra mica, drumul cu cei doi Ilasi spre prima mea dragoste rosie, parcul liceului Mircea, drumul spre scoala, patinoarul, restaurantul grecesc, scarile de sub geamul cu zambete de la etajul 1, stadionul pe care am invatat sa dau cu piciorul in minge, suportul unde se-aduna intamplator 4 lumanari.
Vreau sa ridici din nou cortina lasata trist peste orasul albastru dar de data asta iti voi da doar jumatate de bilet. Cealalta jumatate imi trebuie pentru sertarul albastru de-acasa..

Sertarul albastru

2010-04-28T00:53:00.002+03:00

Shaun oaia ratacita de 6 august, Rupert din primul meu craciun pe jumatate gol si catelusul adoptat cu 3 lei si-o bucurie de copil aproape de neinteles...cei trei ce-mi mai vegheaza noptile.
Se uita intrebator la mine si nu inteleg de ce inchid sertarul albastru cu atata repeziciune.
Pe cat suflet au in ei pe-atat de carton si plus sunt. Ce sa stie ei?

6

2010-04-26T21:52:00.003+03:00

Iubita mea,

Iţi scriu c-un dor nebun de tine, c-o nestavilită dorinţă de a te lua în braţe şi de a nu-ţi mai da drumul, de a te învălui cu tot trupul pe vecie.
Doar sângele clototind mă mai linişteşte şi-mi dă căldura ce mă apropie de tine.
Acum eşti departe de mine dar iţi promit că într-o zi voi ajunge la tine. Martori îmi sunt stropii de suflet, purtaţi cu grijă de peniţă şi izbiti violent în buchiile pe care le citeşti acum.
Voi şti, când ne vom întâlni, să te ating aşa cum nimeni n-a mai facut-o pana acum, să te fac să vibrezi asa cum n-ai mai făcut-o niciodată, să-ti dăruiesc şoapte cât un continent.
Visez la tine de când eram mic cât un boţ. De-atunci gândul meu aleargă după tine.
Ştiu că mă vei face cel mai fericit om de pe pământ, c-ai să te joci cu-atâta poftă cu fiecare celulă din corpul meu aşa cum se joacă un pisic cu niste smotocei, îmi vei fura zambete asa cum o face un ţânc cu cel mai îmbufnat om.
Ai să faci dragoste cu mine intr-un fel neştiut de nimeni şi-mi vei inventa cele mai tainice schime.
Vei fi doar a mea şi vom fi doar ai noştri.

Mi-e dor de tine asa cum mi-e dor de copilarie, dragostea mea...

Gând

2010-04-24T21:41:00.000+03:00

Toţi ajungem niste obiecte prăfuite puse în nişte sertare...

Departe de lumea dezlantuita

2010-04-23T17:18:00.005+03:00

Inconjurati de mamuti din beton de cel mai tacut gri cu putinta. Intr-o continua spalatura pe creier aplicata cu o maiestrie perfectionata in atatia mii de ani, infailibila as putea spune, de catre mama societate. Inchisi in custi moderne si legati cu lanturi, invizibile pentru cei mai multi.
Trasand linii triste intre aceleasi puncte ale universului nostru meschin: serviciu, televizor, mijloace de trasnport in comun, mall-uri, restaurante, paturi si calculatoare. Problema noastra majora consta in a gasi modalitati de a o rasplati de scumpa noastra mama pentru marinimia cu care ne primeste in sanul ei iar pentru asta suntem pregatiti sa facem mai orice: sa calcam in picioare precum soldatii pe dusmani toate valorile care ar trebui sa ne defineasca, sa ne servim cu pofta portia zilnica de prostie a unor sefi cu creierul cat miezul unui kurtos, sa ne privam de orice placere care ar putea sa risipeasca avutia, sa ne limitam. Totul pentru ca la sfarsitul fiecarei luni sa putem depune jertfa pe marele altar si-o luam de la capat.
Realizarile noastre cele mai mari stau tantose printre masini, case, haine, electronice si excursii in Bulgaria. Iata maiestria care ne face sa ne insusim involuntar aceasta scara, fara trepte, de valori.
Aceasta este oaza in care "evolutia", cu mainile ei protectoare, ne-a luat si ne-a asezat ferindu-ne de brutalul "desert".
Totusi, se poate si altfel iar asta e doar una din multele alternative:

Chestii ce-mi plac

2010-04-17T14:43:00.000+03:00

Mi-am propus, la un moment dat, sa fac o lista cu lucrurile sau locurile sau, pur si simplu, chestiile care-mi plac si pe care s-o updatez frecvent. Astfel n-am sa pot uita vreodata cine am fost, cine sunt.
Incep sfios, impins de la spate de-o pofta extraordinara de a da afara din mine lucrurile cele mai departate de rautate, griji, greutati si tot ce-i gri in mine.
Imi voi imagina ca sunt undeva departe de tot ceea ce inseamna "civilizatie", in fata unui foc si cu un rucsac alaturi ca un veritabil vagabond plecat sa cutreiere america de sud(sa zicem).
Imi plac(e):
bucurestiul cu putin inainte ca soarele sa-i zambeasca
pescarusii
Neil Young
mirosul de iarba proaspat cosita
ghindele
solo-urile de chitara
diminetile de iarna
sunetul valurilor
taciunii
cafeaua cu lamaie
sa merg cu trenul noaptea
balconul casei parintesti
muzica folk ruseasca
coditele merelor
intunericul
petele de cerneala
pagini cu coltul indoit
sa alerg
sa ma imaginez pe scena
hamacele
pescarii
sa ma joc de-a v-ati ascunselea
melancolia vremurilor pe care nu le-am trait
garile
sa cioplesc
carul mare
orasele straine
sunetul rotilor de tren
litera "ş"
cele doua muzicute pe care le am

Retardati

2010-04-13T22:56:00.004+03:00

Pe zi ce trece se contureaza din ce in ce mai grav cruntul blestem, pentru ca nu cred ca Dumnezeu mi-a dorit asa ceva cand m-a creat, si doar mana omului m-ar fi putut arunca intr-un tablou, inconjurat de idioti.
Fiecare din cele 16-17 ore pe care le traiesc sub indrumarea constientei, par un joc evoluat in care eu trebuie sa-mi stapanesc reactiile demonice indreptate asupra a 99% din oamenii pe care ii observ langa mine. In metrou cititori de Libertatea si Cancan, tarani de bucuresti care se imbulzesc sa prinda un loc liber pe scaun, pitipoance langa care pentru a sta iti trebuie ochelari de soare care sa te apere de dragonii stridentului ce-ti sar la beregata, corporatiste ce-si cara ciorba in pungi "Meli Melo" si "Mango", melodii house,evadate din castile omuletilor, gata sa-ti futa timpanele, stiluri vestimentare de tot cacatul, coafuri deplorabile, tampiti de 16 ani ce urla la colegii lor si rad in gura mare, minti simple, discutii ce tind cu indulgenta spre mediocritate. La serviciu, oameni cu mentalitati de cacat, oameni transformati in roboti ce fabrica conserve in marea corporatie a pamantului, aceleasi pitipoace si cocalari rupti din iadul penibilului, fiinte, mai ales umane, care arunca pe jos mucuri de tigara si pahare de plastic, toti manati de cateva principii pe care le poti numara pe degetele unei pasari.
In continuare peisajul urban de completat de tot felul de fakeri, maestrii in fiecare domeniu cool al momentului: fotografie, filme, imbracaminte, locuri unde s-o arzi burghez/cool/pseudo-intelectual, muzica. Da, stiu, ati descoperit fotografia acum o saptamana si v-ati inarmat cu un aparat profesional si va dat mari artisti, va plac scurt metrajele si filmele indie si umpleti salile in care au loc eventimente culturale de mare anvergura, ascultati brit-pop si mergeti in Control, dnb si sufocati spatiul unui cort in care vine sa mixeze un dj de care acum cativa ani habar n-aveati, va udati cand ascultati melodii main-stream dar cool, mergeti cu bicicleta pentru ca vreti sa protejati mediu si sunteti verzi(dar unde erati inainte sa apara dumnezeul vostru Bucurenci?), dati banii pe conversi si pantaloni in caro-uri, va faceti dread-uri dar habar n-aveti ce inseamna miscarea rastafari, purtati ochelari vechi si palarii si o ardeti vintage pentru ca asta e moda, inundati vama veche unde nu mai exista metalisti si rockeri care sa va scapleze la prima vedere, sunteti skateri si boarderi inraiti si cititi Coelho, sunteti punkeri/rockeri dar nu stiti cine e Sid Vicious si Led Zeppelin. Mars !!!

Stau si ma intreb, cumva am bifat casuta cu "Doresti ca viata ta sa fie un joc stupid in infern pe care nu-l vei castiga niciodata?" cand mama a procreat?

Maine nu stiu ce voi face. Armele mele sunt putine si, se pare ca, inutile.Nu ma pot ascunde la infinit dupa niste casti cu muzica, priviri indreptate in alta parte decat iadul tampitilor, carti si mai stiu eu ce lucruri ce-mi fac bine.
Nu vreau sa incep sa o ard ascetic sau sa devin un Nietzsche modern care s-a rupt de oameni si-a fost catalogat nebun. Nu vreau ca eu sa fiu ciudatul, nebunul intr-o lume de scursuri cu sida intelectuala. Faceti un serviciu bunului simt si gust si stati in casa sau omorati-va pentru ca eu cu drujba pe care intentionez sa mi-o cumpar nu-i pot elimina pe toti din peisajul urban.

Hai noroc..

Inceput si sfarsit

2010-03-26T16:38:00.003+02:00

Aproape ca se faceau trei ore pana sa plec la scoala. De obicei mi-as fi dorit ca fiecare secunda din acele ore sa dureze cat o zi sau chiar mai mult insa de data asta as fi fost nespus de multumit daca s-ar fi transformat in cateva minute.
Rostul aceastei rocade in perceperea timpului se datora importantei acelei zile. Era ziua in care urma sa devin barbat, ziua in care am inceput relatia, poate cea mai importanta a unui barbat, cu parul negru de pe fata mea. Ziua in care m-am barbierit pentru prima oara iar cel cu care am pasit de mana, sfios si cu nerabdare de copil in mine, pe acel drum a fost tata.
Zilele si noptile premergatoare au fost groaznice, timpul era dilatat si-acapara tot ce gasea in cale inclusiv firele de par razlete de pe fata mea, care parca simtind momentul se-ncapatanau sa creasca si sa-mi dea mult asteptatul motiv.
Iata-ma deci, dupa o viata de asteptare, in fata oglinzii, cu toate cele ce-mi trebuiau langa si-asteptand de la tata sa-mi spuna incotro s-o iau.
Umezeste-ti fata un pic, strange in mana tubul si lasa pasta sa se reintalneasca cu pamatuful. Fa-i cunostinta cu pielea-ti neincercata de timp si lasa-l sa ti-o inveleasca in spuma. Apoi a inceput usor, de jos in sus, in ciuda firelor de par, sa le rapuna asa cum o coasa face cu spicele de grau. Lama nu era schimbata, o folosise de cateva ori inainte, tocmai pentru a nu lasa prea multe urme pe fata mea – asa m-a invatat. Aparatul aluneca asa cum aluneca o barca pe valurile marii, mi-a aratat cum trebuie sa-i netezesc drumul intinzandu-mi pielea, ba ridicand barbia ba buzele. Timpul parca se oprise de tot.Eram doar noi si fumul tigarii pe care si-o aprindea de fiecare data cand se barbierea si pe care si-o aprinsese si-acum.
La sfarsitul drumului a trebuit sa fac un ultim popas. Era un moment pe care-l asteptam cu nerabdarea adunata in toti anii copilariei cand ii curmam suferinta tatei sufland cat de tare puteam eu si cu cat de mult suflet aveam peste fata lui proaspat data cu after-shave. Imi cerea ajutorul doar pentru ca imi placea mie nespus de mult? sau chiar atat de tare-l ustura?
M-am tot gandit ca nu voi afla niciodata adevarul dar iata-ma cu lotiunea cu o mie de cheare infingandu-se cu pofta in pielea mea si sufl(et)ul tatei luptandu-se cu ele, o suflare cat pentru multele ale copilariei mele.

Am devenit barbat.

E dupa amiaza, albul iernii se lasa mazgalit incet de neagra inserare. Il mai incalzesc din cand in cand luminitele de la balcoane si de pe strada.
Inauntru e la fel de negru. E negru si-o tacere mormantala care inghite cu pofta si bradul si caldura si toata viata mea de pana acum.
Ma vad in baie cu un lighenas in fata aceleiasi oglinzi. Stau fixat si privesc repeziciunea apei care-l umple si cu acceasi repeziciune e curpins si amarul care curge din mine. Unde ar putea sa incapa tot?
Imi adun durerea impreuna cu aparatul de ras, pamatuful si parca acceasi pasta de ras si pornesc spre dormitor.
Asez ligheanul pe pat si-l trag pe tata spre mine. Cu o mana il tin de spate iar cu cealalta incep sa-i umezesc un pic fata. Imi vine sa topesc tubul cu stransoarea mainii in timp ce las pasta sa cada pe pamatuf. Ii fac cunostinta cu pielea atat de incercata de timpul prea putin, si-l las sa planga cu spuma. Incep usor, chiar daca mai simte aproape nimic, de jos in sus, in ciuda firelor de par, sa le rapun asa cum soarta ii rapune viata –de-as putea sa duc si eu o astfel de batalie in ciuda ei si s-o rapun cum face lama cu firele negre. Aparatul aluneca asa cum aluneca anii pe valurile vietii si-i netezesc drumul intinzandu-i pielea asa cum m-a invatat odata. Timpul nu vrea sa se mai opreasca asa cum a facut-o atunci nici daca i-as da viata mea. Suntem doar noi dar fara fumul de tigara de odinioara. Blestemate miscari unduioase si tacute. Drumul se termina si trecem amandoi pe ultima punte.
E un moment pe care nu l-am asteptat nicicand. Pentru ultima oara ii curm suferinta sufland tot ce am asupra fetei lui. Miroase din nou a after-shave intre noi dar in privirea lui nu mai e mandria din acea zi. S-a scurs totul din ea si-acum e goala. La fel de goala precum viata mea de-acum inainte.

Am devenit din nou barbat.

fara acoperis - partea 1

2009-11-30T02:24:00.007+02:00

Luna se injura crunt cu soarele, se imbranceau si se certau. Era un taraboi de nedescris.
Una trebuia sa plece iar altul sa rasara, asta pentru ca asa le-a fost dat de cand lumea, sa n-aiba loc amandoi pe-acelasi cer.
Undeva mai jos, mult mai jos,eu incercam sa-i fac lunii cu ochiul si sa-i zambesc.
O simpatizam oarecum, pentru ca ne aflam amandoi in aceeasi situatie: niciunul din n-avea nici cea mai mica intentie sa mearga acasa si sa doarma. Totusi, eu pierdusem de ceva timp lupta si ma-ndreptam agale spre locul de unde urma sa fiu propulsat spre casa cu viteza treisuteunspelui.
Drumul meu, insa, n-a fost lipsit de primejdii si obstacole pentru ca fix in acel moment am fost atras de mirajul unei ultime beri. Statea ca o fata morgana in fata intrarii din club si ma chema la ea. Decid ca n-am de ce sa ma impotrivesc asa ca pornesc nerabdator spre ea dar fix cand mai aveam cativa centrimentri pana la ea brusc se transforma si-n fata-mi apar opt metri cubi de muschi : "S-a inchis, maine seara..."

Dezamagit, ma-ntorc cu coada-ntre picioare, scuzandu-ma c-am parasit-o ca ultimul nesimtit, la intentia de a merge acasa. Si tocmai cand parea ca voi fi iertat si primit inapoi vad umbra unei chitari si doua siluete apropiindu-se de mine intr-un mod haotic de la stanga spre dreapta si invers descriind miscarile mainilor unui dirijor in fata unei orchestre.
Se tachinau,radeau ,se injurau dupa care se luau in brate, fiecare era bascalia celuilalt si totodata cel mai bun prieten.
S-au oprit din tot haosul in momentul in care m-au zarit.
-Hai sa bem ceva, imi spun cei doi de parca ne-am fi stiut de cateva vieti
Iarasi imi las balta intentia si plec in lume cu prietenii mei...

2009-11-30T02:13:00.002+02:00

stranie senzatie...
stomacul mi se zvarcoleste, simt ca ard, m-a luat un pic si ameteala...
buchii mici ma trag spre ele iar eu nu ma pot impotrivi nici daca-as vrea...
zbor, am plecat din camera de-acasa, zbor sub cerul negru si peste luminile portocalii atat de-agitate...
m-am intors in camera dar nu sunt tot...
am ramas si-acolo sus...

..

2009-11-15T20:33:00.003+02:00

Mishu Calian cu Teddy, Mysha, Johnny si Cristina Andries..iar inaintea lor a fost Dragos Boeru..ce seara..

On S'Embrasse?

2009-11-05T17:50:00.000+02:00

Mihai

2009-10-27T12:40:00.000+02:00

si in sfarsit l-am gasit...

MYSHA - Despartire
Asculta mai multe audio Diverse

Valori

2009-10-23T22:32:00.002+03:00

Pentru că lumea, mai devreme sau mai târziu, işi dă seama că valorile se alterează cu viteza luminii.
Pentru că pe orice "tejghea" există din ce in ce mai puţine lucruri care să nu fie diluate.
Pentru că esenţele sunt spulberate irecuperabil din ele rămânând doar un firav miros melancolic.
Pentru că aproape totul este "money oriented" şi-atât.
Pentru că lumea se cam satură de îmbâcsitul, ipocritul,platul, artificialul, agitatul şi monotonul occident care a uitat de toate şi de toţi în goana lui după evoluţie şi tinde spre cultura, curăţenia, valorile, tradiţiile, altfelul orientului liniştit şi lăsat în pace.
Pentru că ne schimbăm în bine şi vrem din ce în ce mai mult. Iar din fericire tot timpul va exista locul care va fi cu o treaptă mai sus decat cea de care ne-am săturat.

De asta cred eu că Toyota e numărul unu. Pentru că nu vinde ci oferă.

Din zori până-n noapte

2009-10-17T19:54:00.008+03:00

Ai fi întâia privelişte a dimineţii.
Iar odata cu ea mi-ai aduce pe buze primul zâmbet ştiind că m-ai privit toată noaptea.

Aş bea cafeaua alături de tine iar în lumina soarelui aburii ei matinali ţi-ar mângâia leneş faţa.
După, ne-am îmbrăca şi-am pleca amândoi, mână de mână, de sa nu ne mai întoarcem vreodată.
Te-aş lua cu metroul şi-am merge în parcul meu preferat. Acolo, pe o bancă, am fugi amândoi de timp.
Am ascuta muzică, am scrie tot ce ne trece prin minte, am citi, ne-am uita la poze şi-am râde plini de energie fix ca nişte copii.
Te-aş privi fermecat, admirându-ţi STRALUCIREA când timpul şi întunericul ne vor fi prins din urmă şi mi-aş lăsa degetele mângâiate de lumina caldă a degetelor tale.

Aş avea grijă să nu-ţi fie frig şi te-aş duce să bem un ceai cald. Am sta retraşi într-un colţ meschin de ceainarie unul în faţa celuilalt şi nu ne-ar mai păsa de altceva.
Iar de acolo am călători cu viteza gândului pe undele aerului în toate colţurile lumii împinşi de la spate de aburii calzi ai Ceylon-ului. Am străbate tot globul în lung și-n lat vizitând mii de casuțe și oamenii ce locuiesc în ele. Am sta ore în sir de vorba cu ei și-am afla atât de multe lucruri.

Seara, după o întreagă zi petrecută cu tine, as adormi cu zâmbetul pe buze ştiind că mă vei privi din nou o noapte întreagă iar a doua zi ai fi iarăşi cu mine dragul meu ASUS UL30.

Two tears in the bucket...fuck it

2009-10-17T03:33:00.005+03:00

Peisaj bizar plin de viata, muzica si caldura intr-un invers in care dupa ora 20 totul moare.
Stau c-o bere in fata si incerc sa trag in plamani tot locul: cartile, reclamele "guiness" vechi, mirosul de lemn prafuit, scaunele inalte, dusumeaua, ocrul luminii, aerul irlandez.
Din cand in cand totul-mi este perturbat de 3 americani cu prea multa bere jucandu-se cu sinapsele lor care joaca darts si fac glume stupide dar atat de amuzante. Nimic nou aici in afara de o alta limba si ciudat, nu cea germana.

A doua bere, deja locul mi-a intrat in vene si The verve la fel. Ma uit cu jind la tinta de darts mult prea oldskool, la tabla pe care americanii isi tin scorul cu tot cu aburii de alcool. Ah, ce-as trage si eu de cateva ori.

A treia bere, colegul meu se indeletniceste cu aparatul foto iar in mine sangele fierbe a darts. Ma ridic, ma duc la K de pe tabla unde se tine scorul si-l intreb daca mai joaca pentru ca vreau si eu sa trag de cateva ori.
"Maaaannn..i'm the best around here, i've knocked these guys here...wanna play??"
"well, yes but i don't know the rules"
"no problem maaan let me explain you"
......................................

Incepem jocul. Se alatura si colegul meu. Americanul glumeste de mama focului. E ametit rau si in curand il voi ajunge si eu. Dar pana acolo, sagetile zboara haotic spre tinta, se discuta, se schimba pareri.
"where do you work maaaan?"
"at hp, it's you damn company. Just never buy something from them, they can't do anything right seriously" urmat de un hahahahahahahaha plin de bere.
"maaan...whenever i have an issue with hp they just fucking send me to fucking india"
un alt hahahahah mai intens si cu mai mult hamei.
"yeah maaaann..i just don't get these indians, why can't they speak english corectly just once??"
"i'll tell you why, it's because they have their fucking mouth full with each other's dicks all the time, that's why"
hahahahahahhahahahaha, intensitate maxima, bere multa

A patra bere, dupa o discutie interesanta cu tipa de la bar despre reteta "diesel-ului".
"Maaan..there german guys just don't have any testosterone..since we shot them in ww2 they remained without any of it. they're fucking afraid to hit on the german girls..it makes our mission easier..."
hahahahaahahahahahahahaa, bere, intens, bere buna
"Maaaann..i don't make love, i just fuck"
hahahahahahhaahhaha..bere...darts..."you're funny man"
american dezamagit, n-a nimerit bullseye-ul..
"Maaaaaannn in Ohio we say two tears in the bucket...fuck it"
hahahahahahahhahaha...doamne ce buna e berea...si ce amuzant e K.

A 10 bere..dar a americanului de data asta. Plec castigator din darts-ul contra americii iar el era cel mai bun, era "the fucking champion" iar eu l-am batut.
"we have to go man, it was nice meeting you..funny guy..good game but i won"
"hahahhahaa..you lucky mother fucker..you were lucky i'm drunk"
hahahahahahahahaha cu bere si cu mandrie...

...fuck it...

ursul

2009-10-08T01:28:00.003+03:00

..un urs anesteziat cu ochii tulburi...imagine de urs înfometat ce caută noaptea în gunoi, pe furiş... de frică... Urs cu ochi trişti, înfometaţi, ce caută în gunoi. Urs cu lanţuri la picioare şi clopoţei, pus să danseze spre batjocura mârlăniei. Urs cu tinichea de coadă, urs înşelat, minţit, furat, scuipat, alungat, înfometat... Înşelat.

Dacă am vreo dorinţă, e ca ursul ăsta batjocorit să se trezească din anestezie... să muşte până la sânge în dreapta şi-n stânga... să-şi recapete statutul de specie superbă, puternică şi verticalitatea lui demnă, să învingă.

Oana

2009-10-03T20:18:00.004+03:00

Afară toamnă, înăuntru iarnă straşnică ce pare că nu se mai sfârşeşte.
Stau pe aceeaşi bancă ce-a ştiut să-mi ofere de fiecare dată liniştea de care aveam nevoie. Draga de ea. O s-o vopsesc şi voi avea grijă să nu piardă lupta cu vremea şi timpul.
Stau cu Oana şi mă pierd complet uitându-ma la ea. Doamne ce om frumos. Aproape ca nu mai văd nimic în jur. O las să mă încălzească, să se joace cu mine, râd, zâmbesc, plâng şi-i mulţumesc din tot sufletul că mă lasă s-o cunosc aşa.
Din când în când văd în fundalul estompat câte o pereche de picioare, se apropie uşor de mine şi se opresc la fântâna din faţa mea.
Uneori reuşesc să-mi ridic privirea şi văd că mă mai şi însel,la fel cum se-ntâmplă şi acum.
Sunt patru picioare(şi nu două), un ţânc şi bunicul său.Cel mic a uitat complet de sete şi apă. Se uită bucuros în iarbă şi-şi întreabă uimit bunicul dacă a văzut şi el veveriţa care tocmai ce alerga prin faţa lor. Ce bine e că unii copii încă îşi mai găsesc bucuria în astfel de privelişti, îmi zic.

Zâmbesc şi mă-ntorc fericit la Oana, mulţumindu-i lui Doamne-Doamne pentru tot ce mi se întâmplă.

E minunat felul în care poţi cunoaşte un om după colţurile îndoite ale paginilor unei cărţi(spun mai mult decât un milion de cuvinte)..........

Show must go on start again

2009-09-30T11:19:00.002+03:00

Cu adrenalina toată năvalind în mine, cu clișeul muzical, cântat de Queen, al fiecărei mari gale de retragere de undeva, cu întelepciunea adunată pe parcursul a încă un an de viață, cu spiritul de scriitor fierbând mai ceva decât apa în care spăla bunica rufele când era fată mare, cu imaginația gata gata să se lanseze spre câmpii precum un F16 de pe un portavion american, cu entuziasmul lui Mickey Mouse, curajul lui Indiana Jones și nu în ultimul rând, cu experiența celui ce s-a călit în Superblog 2008 îmi anunț REVENIREA.

Desigur, dupa cum vedeți, am cu mine o grămadă de chestii menite să mă ajute să mă depăsesc pe mine însumi și condiția de concurent mediocru așa că ar fi bine să fiți buni dacă sperați la primul loc ~~căci dacă nu, îl iau eu~~.

m-am îndrăgostit

2009-09-21T15:34:00.002+03:00

De cafeaua fără zahăr…
Pentru că odată cu timpul mă văd nevoit să renunț la diverse lucruri care-mi faceau viața mai interesantă, sau cel puțin așa credeam eu, a trebuit sa spun adio și zahărului. Asta măcar până la prima mea criză hipoglucemică când cu siguranță ne vom revedea ca doi vechi buni camarazi.

Degeaba fac eu pe îmbufnatul că n-am voie nici aia si nici aia pentru că până la urmă, din cauza acestor interdictii, ajung să trăiesc astfel de sentimente nobile. Ajung să-mi placă să am continuu în față o cană cu cafea pe cât de neagră pe atât de lipsită de zahăr pe care s-o picur în mine cu o frecvență demnă de tic nervos. Și ciudat, aș putea spune că amarul ăla negru mă indulcește și mă-mpacă cu orice-aș avea eu de-a stânga, dreapta, curmezișul sau crucișul. A devenit gura scurtă de tarie ce-ți dă curaj, răsuflarea aia adâncă înainte de a porni ca din tun în tura de 50 de metri care te face campion mondial, alea 4 bătăi ale mingiei de tenis înainte de ultimul as servit ce declanșează “Game Set Match” intr-o finală la Roland Garros, inima luată în dinți în momentele importante spre cruciale, fracțiunile alea de secundă în care timpul se dilată pentru a face loc genialității marilor momente…

Asa e fiecare gură din noua bautură care mi-a lipsit în ultimii 6 ani și care curge prin mine mai cu rost decât sângele. Pentru că orice secundă e mare și merita trăită cu amărăciunea iubitei mele..

gara petru doi

2009-09-19T18:42:00.005+03:00

Bunatatea nu e de ajuns, omenia cinstea si onoarea nu sunt de ajuns. Respectul, sacrificiile, dintii stransi, blandetea, suflete ocrotite,vieti salvate, aripile date, sprijinul neconditionat nu sunt de ajuns pentru a vedea un pumn din pumnul de huma pe care a insufletit-o cu suflet din sufletul lui bucurandu-se de el asa cum de tatal lui i se bucura tancul.

Gara in care ma-ntorc mereu este goala si te-aud vag din departare dar nu pot merge intr-acolo caci macazul este ridicat pentru-nainte.
Iar tot ce poate face e sa-mi indrept vagonul intr-acolo si sa ma-ntorc ori de cate ori iti recunosc privirea blajina in ochii vreunui batranel spiritual ce intra in vorba cu mine de parca m-ar sti de o viata intr-o banala zi de marti.

2009-07-28T14:02:00.004+03:00

Ca fait déjà des mois que t’es partie, me laissant seul
Me voilà aujourd’hui devant toi, assis sur le sol
Entre les fleurs, le marbre et toutes ces dalles sombres
Je ne peux voir que ton prénom inscrit sur cette tombe
La suite de ma vie, tu sais a tellement changé
On dit que c’est ainsi et que le temps va me faire oublier
Malgré les jours passés, je n’y arrive pas
Et jour et nuit, je pense à toi

J’entends souvent ton rire, le son de ta voix
J’ai même des souvenirs qui me reviennent des fois
Les réalités, complicité du passé
De tout ce que l’on a fait ensemble et que rien ne peut effacer
Et pourtant, il y a ce sentiment de colère
Qui m’envahit comme un aimant attiré par le fer
Putain de maladie qui ne s’arrête pas
J’n’étais pas là pour ton dernier combat

Je vais rester debout, continuer mon chemin
A prendre encore des coups, ça va dépendre des lendemains
Un jour tu m’as dit que la vie ressemble à un bouquin
Qu’il y a le début, le milieu et bien sûr la fin
C’est sûr, aujourd’hui je sais où j’en suis
Je viens de finir le dernier chapitre de ta vie
Tu peux partir en paix , toi seule avais raison
Et rendez-vous sur l’Ile d’Avalon

J’entends souvent ton rire, le son de ta voix
J’ai même des souvenirs qui me reviennent des fois
Les réalités, complicité du passé
De tout ce que l’on a fait ensemble et que rien ne peut effacer
Et pourtant, il y a ce sentiment de colère
Qui m’envahit comme un aimant attiré par le fer
Putain de maladie qui ne s’arrête pas
J’n’étais pas là pour ton dernier combat

J’n’étais pas là pour ton dernier combat

........

Have a smoke

2009-03-17T21:14:00.002+02:00

S-a dus...
A fost o despartire brusca,plina de ura si invaluita intr-o tacere mormantala din partea ambelor parti.
Neasteptat totusi dupa cei patru ani de camaraderie in care am fost nedespartiti.
De la 0 metri la 2000 si ceva , din nord in sud , din sufragerie in baie , cand radeam sau cand plangeam , cand era galagie sau cand era liniste ,cand ma simteam extraordinar de bine sau foarte prost,dimineata sau seara..era tot timpul acolo lasandu-ma sa ma agat cu privirea si gandurile de sfoara de fum ce prindea forme nebanuite.Si-atunci ,leganat de iluzia unui bine ,ma trezeam undeva in adancul meu,departe de tot..undeva unde,nu stiu de ce, gaseam inspiratie,optimism,liniste,bucurie,uneori chiar euforie, iar distanta creata intre acest loc si realitate parea ca e indeajuns mare incat raul sa n-o strapunga.
Ma aflam insa in bucata de piele a unei prastii manuita de prietenul meu "bun".
La cererea mea , ma poftea sa iau un loc in bucata de piele , indindea elasticul la maxim pana ajungeam in acel loc indepartat iar dupa cateva momente petrecute acolo ii dadea drumul..aruncandu-ma cu toata viteza inapoi in realitate .

In toata aceasta "afacere" am fost in pierdere de la bun inceput..o pierdere ascunsa in spatele unor pricopseli efemere, asa ca am renuntat.
Mi-am pierdut cel mai rau si obsedat prieten..m-am resemnat, insa cu zambetul pe buze.

Frânturi..

2009-03-13T16:40:00.001+02:00

Un tanc pe strazile prafuite ale unui cartier marginas al Constantei.
Alerga cu o bucurie ce putea cuprinde furnalul de o suta de metri de langa blocul lui spre magazinul de casete video ,mergea sfios sa umple sifoanele ,plangea cand pierdea la handbal , avea putere sa-si imagineze o padure in locul celor zece copaci
de pe strada , era fascinat de vecinul de palier care era electrician , era fascinat de cuttere ,asculta in fiecare zi Roxette la magnetofonul Kashtan si era innebunit cand vedea acele luminoase ce indicau frecventa melodiei in intuneric ,mergea la frizerita frumoasa dus de mana de tatal lui , isi dorea enorm o mingie si-un set de detectiv , omora monstrii de la bariere pana la far ,construia drumuri in praf pentru "tiribomba" lui roz , credea ca mercurull-ar fugari si i-ar intra-n gura de s-ar sparge termometrul de s-ar sparge termometrul , prindea albine in flori ,le omora dupa care facea muzeu la care un bilet costa o frunza ...

In vacante alerga pe camp urmarit de o caradasca ucigasa , invata sa mearga cu bicicleta , mergea cu vaca si se urca in toti ciresii din livada , invata ce-i "hais si cea" ,se arunca in fan, se balacea o zi intreaga in paraul de pe Zaneasca si privea zarile cu o mandrie asemanatoare cu cea a lui Stefan cel Mare de pe zidurile castelului sau .

Venea inapoi in Constanta de doua ori mai "bogat" si mai fericit..gandindu-se la urmatoarea vacanta..
Imi placea tare mult sa fac un lucru in timp ce asteptam tramvaiul..
Cand il vedeam ca se apropie , puneam o pietricica pe sina si-asteptam cu nerabdare sa vad daca va fi zdrobita..
Tramvaiul trecea..si-n urma ramanea praful..de fiecare data a fost asa...

..................................
Intre timp..toate astea s-au transformat ba in amintiri ba nostalgie ba zambete ..

Vad o sina..iar pe ea se rostogoleste rapid roata firescului ?!!? (nu i-as putea spune destin)...iar la un moment dat o pietricica e strivita..numai ca de data asta..nu era o pietricica ...era o piatra , cea mai tare din cate stiu ..n-avea voie
sa fie strivita..nu se putea..nu inteleg de ce..iar in dreapta nu ma tine nimeni de mana sa-mi explice..

Evoluţie

2008-12-01T23:40:00.002+02:00

De când a apărut , omul a evoluat şi dintr-o stânsă interdependenţă lucrurile ce i-au folosit sau pur şi simplu au existat pe lână el au evoluat şi ele .

Acum aproape două sute de ani nu se concepea ca omul să fie purtat dintr-un punct A în altul B cu viteze mai mari de cateva zeci de kilometri pe oră iar acum ordinul este al sutelor.Nevoia de a stoca imagini şi sunete , separat sau laolaltă , a avut mult de suferit până ca cineva să inventeze aparatul de fotografiat sau radio-ul .Aşa au apărut marile invenţii ale lumii , invenţii de care ne folosim şi acum în aceeasi formă sau evoluate .

Acum 18 ani bucuria c-am să văd pentru prima dată un film mă făcea să alerg pe străduţele cartierului,spre mătuşa mea ,cu o viteză pe care n-o aveam nici în cele mai groaznice coşmaruri ale mele în care cădeam vertiginos de la înălţimi demne de luat în considerare .

Centrul de închirieri de casete video era destul de departe însă de îndată ce m-am văzut ţinândul în mână pe „Copilul problemă” am ştiut că voi face câteva minute până în sacrul loc în care se afa video-ul ..sfurageria mătuşii mele .

A trecut ceva timp de atunci şi masivul aparat de pe televizor a fost înlocuit de player-e mult mai mici si mai compacte iar casetele video au fost detronate de discuri de dimensiunile unui capac de borcan.

Nici viteza ameţitoare şi nici bucuria nu mai există , au fost parcă măturatede ceva vreme , ca şi rudimentarismul , de avantajele DVD-ului si DVD player-elor .

Însă şi acest lucru e pe cale să se piardă iar numele asasinului este Blu-ray .

Cu o capacitate de stocare de 10 ori mai mare ca a unui DVD şi cu acelaşi sânge ca al HDTV , Blu-ray se ocupă cu succes de mentinerea evolutiei specifice rasei umane.

Detaliul mult avansat al imaginii şi spaţiul mare de stocare ce poate oferi avantaje adiţionale la vizionarea unui film precum navigarea în meniu fără a opri filmul redarea altor clip-uri în acelaşi timp va face trecerea de la DVD la Blu-ray una dorită .

Blu-ray împreuna cu HDTV sunt noile personaje de pe scenă .Rezultatul evoluţiei tehnologiei ,un concept mult mai bun trecut prin filtrele anti dezavantaje .

La fel ca şi asasinul Michael Sullivan care a plătit cu viaţa în Perdition pentru a-şi nărui cea mai mare temere...aceea de a nu-şi vedea fiul păcătuind prin luarea vieţii oamenilor aşa cum o făcea de-o viaţă .

Drumul spre Perdition (The Road to Perdition) ca şi cel pe care merge Blu-ray este unul despre evoluţie .

Lost and found

2008-11-30T18:15:00.005+02:00

Eşti trist , copilăria , de care n-ai fost conştient mai deloc zeci de ani , îţi apare brusc în faţă , se uită la tine cu ochii mari ,înecaţi aproape în lacrimi şi-ţi spune „ştii ?! eu trebuie să plec , am fost extraordinară,probabil ţi-ai dat seama şi tu acum că nu ne vom mai vedea niciodată, dar nu mai pot sta „ .

Tot ce poţi face e să încerci să accepti de la o zi la alta dispariţia ei din viaţa ta şi cumva să te obişnuieşti cu ce va urma , te poţi eventual încăzi cu amintiri sau faptul că toţi trec prin asta.
Viziunea care te încălzea atât de mult despre viaţa ta începe să se destrame ,eşti luat prin surprindere şi n-ai nicio soluţie de rezervă .Te-ai trezit brusc bătând la porţile lumii celor mari şi pe cât de mult îţi doreai să te apropii de ele pe-atât de mult ai vrea acum să te îndepărtezi...bizară schimbare de plan.
Trebuie oarecum să treci de ele...nu prea ai de ales..însă nu o poţi face oricum , e nevoie de un efort final în care aduni cu ură toţi cei şaisprezece ani petrecuţi în bănci , cu cărti şi stilouri în mână demonstrând că nimic n-a fost degeaba .

Ai vrea să apesi pe pauză găsind astfel un răgaz de gândire dar nu se prea poate , ai de-a face cu viaţa reală şi nu cu banda unui magnetofon învârtindu-se la comanda ta .
Spre norocul tău , când totul parea sortit resemnării , ai găsit un loc numai al tău care pare atât de departe de porţile acelea înalte şi gri.Şi nu ai nevoie decât de un aparat de fotografiat pentru a merge acolo...atât.Ai avut noroc , ai reuşit cumva să treci prin perioada asta plină de crispare ,disperare , temeri , melancolie , tristeţe şi regrete .
Totul cu ajutorul aparatului şi ochiului tau ...bizar lucru..it matched your soul perfectly and you discovered it so late..dar nu-i nimic ai o viaţă intreagă la dispoziţie pentru a nu renunţa.
Ajungi la timp în faţa momentului hotărâtor şi reuşeşti cu succes să intri pe porţile acelea ,păşeşti sfios explorând noua lume ce se-ntinde în faţa ta cât vezi cu ochii.Parcă nu e atăt de rău şi chiar răzi in hohote amintindu-ţi de starea de angoasă pe care o lăsai s-atârne gratuit pe umerii copilului din tine.Găseşti lucruri noi , frumoase care te încântă , îţi însuşeşti pe baza lor noi obiceiuri care îţi fac plăcere şi totul pare perfect şi uşor uşor începi să le uiţi pe cele vechi.

Dar (pentru că trebuie să fie un dar)..tot un copil ai rămas.
Nu ţi-ai dat seama foarte repede că acele lucruri noi erau doar nişte capcane menite să te ademenească şi să acopere cu o vopsea de proastă calitate culoarea gri.Şi până să-ţi dai seama de toate astea ai reusit cu brio să uiţi de vechii tăi prieteni şi mai ales de cel ce te-a ajutat atât de mult când aveai nevoie mai mult..da..aparatul tău de fotografiat.

A trecut ceva timp de când ai intrat .. cu unele lucruri te-ai obişnuit pe altele le-ai dat nervos la o parte , încerci pe cât cu putinţă să nu te laşi pierdut in lumea urâtă a oamenilor , o găseşti pe ea care te face să fugi de acolo ori de câte ori vrei ..ai din nou noroc..şi ea are aceiaşi prieteni ca şi ai tăi..nu eşti singur..luptaţi amăndoi cu zâmbetul pe buze şi nu vă pasă de prea multe .
Ajungi însă , ca şi până acum,pentru a mia oară la serviciu , eşti , ca şi până acum ,concentrat şi absorbit de grijile celor mari,performanţă,disciplină,îndatoriri
,responsabilităţi,proactivitate,şefi...nimic nou.
Astăzi totuşi ceva e diferit , o simţi în aer dar nu ştii ce..bizar lucru.
La un moment dat observi pe cineva , puţin mai departe de tine..străluceşte,cu toate că este negru, şi lumina pătrunde până în întunericul,negru ca negativul unei poze, în care te afli.Întorci capul spre el , ochii îţi sunt semi-deschişi , lumina te orbeşte ........ da este vechiul tău prieten , cel cu care te-ai purtat atât de urât , cel pe care l-ai ignorat atâta amar de vreme , cel căruia astă vară îi era dor de tine şi-a încercat să vină la tine dar pe care l-ai refuzat cu seninătate .
Îţi face strengăreşte cu ochiul „click it..i know you want it”..îi zâmbeşti cu drag şi porneşti repede spre el.

Ţi-e dor de el , îţi aminteşti de vremurile în care erai una cu diafragma şi de abia aştepţi să-l iei în mână.

Te uiţi tacticos la el , îl studiezi , îl mângâi , îţi potriveşti ochiul în viewfinder şi brusc încep să-ţi curgă mii de idei..zâmbeşti din nou..nimic nu s-a schimbat..slavă domnului..
....click...totul e la fel...n-ai pierdut nimic...te aştepta...liniştit intr-un colţ...tot ce trebuia să faci era să-ţi indrepţi privirea spre el...
..stai liniştit..il vei avea..într-o bună zi..

Scrisoare

2008-11-30T12:42:00.000+02:00

Dragă moşule ,

Nu mai e mult până în ziua aceea a anului în care tu vei fi cu totul în centrul atenţiei şi va trebui să laşi o fărâmă din spiritul tău în fiecare casă .Şi chiar dacă noi am vorbit şi cu alte ocazii , am hotărât să-ţi scriu o scrisoare aşa cum o făceam când eram mic .

Vreau să mă asigur că eşti pregătit cu cadourile pentru toţi şi că pe 24 totul va ieşi bine aşa cum s-a întâmplat în fiecare an .Dacă întâmpini vreo problemă să ştii că poţi apela la ajutorul meu , trebuie doar să-mi spui , ştii nu ?!?!

Am să-ţi spun un secret ce are să te bucure...

Lumea a început să creadă din nou în tine să ştii , chiar acum o săptămână cînd , nevoit fiind , vizitam un magazin online am văzut o reclamă ce care mi-a întărit convingerea .

”Ştiu că mai crezi in Moş Crăciun” scria mare pe banner-ul de pe prima pagină .Am zâmbit sfios văzând că secretul meu era de acum scos la iveală şi mi-am continuat călătoria printre tot felul de invenţii ale tehnologiei , invenţii care de altfel cred că se găsesc şi pe rafturile tale aşteptând cu nerăbdare să fie puse în sacul tău roşu şi mai apoi să facă cunoştinţă cu noii lor stăpâni .

Navigând mă găndeam că trebuie să fie tot mai puţini aceia care izbuscnesc în hohote interminabile de râs la auzul numelui tău şi „utopicii” ipoteze de a crede în existenţa ta .Cu siguranţă au fost mulţi sceptici ce credeau că existenţa ta poate avea loc decât în interiorul , lipsit de grijile şi greutăţile vieţii, al unor minţi şi ochi ce-au văzut prea puţine ierni şi nicio dovadă că cele mai aprigi dorinţe nu sunt întotdeauna sau chiar deloc de către un bătrânel haios cu barbă albă ce cutreieră cerul cu o sanie în ajunul Crăciunului.

Iar cu aceeaşi sigurantă ştiu că le-ai arătat acestora , nebăbăgând în seamă lipsa lor de încredere, că visele devin realitate şi că tot ce trebuie să faci este să astepţi momentul potrivit .

Eu n-am să-ţi cer nimic , ştii doar...

Anul trecut am primit de la tine mai mult decât ţi-aş fi putut cere vreodata .M-am convins , dacă mai trebuia , de lucrul acesta în tot timpul care a trecut de la ultima noastră întâlnire.Povestea noastră s-a scris printre „mechti sbivautsia” , două ceşti de ceai , 225 de kilometri , cornuleţe cu nucă , o ploaie pe scările teatrului , orez cu lapte pe malul mării, dincolo , un inel ascuns într-o cutie de ceai ,dimineţi târzii ,ceai de iasomie , Aglaia şi Apolodor , un acoperiş ,o gâză , Guns pe nisipul rece de 1 mai ,un dans pe scările blocului , Phoenix , o carte de colorat , 2200 de metri , Sisif , ani de liceu...

Te aşteptăm la un ceai şi prajiturele să-ti povestim totul şi poate am să-ţi arăt cum dansez cu domnul Bojangles...să nu uiţi însă de covoraşul de care am vorbit da..?!?

opt intors

2008-11-26T16:22:00.000+02:00

Mi-a placut si inca-mi place matematica dar cu toate astea pana destul de tarziu , n-am reusit sa-i gasesc prea

mare aplicabilitate in viata reala .
Sunt convins ca noi , cu totii , suntem functii matematice complexe iar viata noastra de fapt constituie un mare interval de

puncte in care calculam valoarea functiei noastre .
Probabil tine de fiecare sa incerce sa-si aleaga intervalul in asa fel incat valorile rezultate in urma pasilor din el sa fie

pozitive.
Ei bine , de ceva timp , intervalul prin care pasesc se construieste in jurul unui singur punct iar functia mea da nastere la

valori absolute , ce tind spre un anume infinit .
Inteleg acum optul ce sta invers ...
Si daca tot veni vorba de 8 , mi-as dori ca toti sa simtiti ora opt dimineata asa cum o fac eu ..
Un punct ce nu poate fi definit alergand ca un nebun de pe tabla de sah prin continutul complicat dintre doua sau mai

multe paranteze si fara a putea fi explicat = absolutul .

Cat de frumos doarme , cat de frumos zambeste ,cat de frumos ma ia in brate cu ochii inchisi spunand "si eu te iubesc " ..

cat de frumos

Echipa AMD

2008-11-20T23:51:00.001+02:00

De fiecare dată când era vorba de procesoare , lupta dintre AMD şi Intel mi s-a părut foarte interesantă şi amuzantă .
Intel-ul pare un soi de câine mare , bătrân şi fioros care de-a lungul timpului s-a lăsat enervat , agasat , amenințat de unul mai mic , tânăr , aparent pricăjit dar cu multă voinţă pe nume AMD.
La fel s-a întâmplat în momentul în care AMD a lansat seria de procesoare X3(triple core) iar Intel-ul a început să reducă preturile procesoarelor Core 2 Quad .
Dar să vorbim mai exact despre acest procesor , care pare a fi un quad core cu un nucleu indisponibil .
Vorbind de mai multe nuclee este evident faptul că acest procesor are avantajele lui când vine vorba de multi-tasking .Comparând performanţele cu cele ale unor procesoare ca Intel Core 2 Duo E7200 şi Core 2 Duo E6750 , X3 a ieșit învingător în teste .De asemenea , tot în teste , Phenom X3 8750 a reușit să-l lase în urmă pe fratele mai mic Athlon 64 X2 .
Cu toate astea părerile sunt împărţite şi unii spun că cele trei nuclee nu ar lucra atât de bine împreună , la unele teste de multi-tasking acesta dezamăgind .
Phenom X3 8750 are de partea lui performanţele mult mai ridicate în comparație cu procesoarele Intel la același preț .Iar cel mai bun scenariu pentru a achiziţiona acest procesor este acela în care utilizatorii de placi de baza pe socket AM2 ar dori să facă un upgrade de la un X2 .

Atacantul : ATI Radeon HD 4850 .

Este o imbunătăţire considerabilă a modelului Radeon HD 3800 la un preț foarte bun .
Cei de la AMD au reușit să imbunătăţească cu aproape 50 % capabilitățile de procesare a texturilor şi să mărească numărul shader core-urilor obţinând astfel un surplus de 60% în performanţe.
În ceea ce privește concurenţa Radeon HD 4850 devansează cu ușurință GeForce GTX 280 la numărul de operații pe secundă şi nu e singurul capitol la care aceasta placa este superioară.Din punct de vedere al consumului de energie HD 4850 are nevoie de 160 wați în locul celor 236 folosiți de GTX 280.
Din aceste puncte de vedere ATI Radeon HD 4850 merită toată atenția şi banii .

Continuând cu rivalitățile ajungem şi la cea dintre AMD şi nForce şi mai exact la capitolul chipset-uri pentru plăci de bază .
Chipset-ul pentru un calculator este precum căpitanul unei echipe de fotbal ,acel jucător care face “treaba de jos” , care-şi ţine coechipierii uniți ,cel căruia nu întotdeauna i se cunosc meritele şi fără de care echipa n-ar putea exista, vocea antrenorului în teren , cel ce definește stilul acesteia .
Este şi cazul chipset-ului AMD 790FX care aduce o nouă imbunătăţire “jocului echipei” cu cele patru modalităţi de configurare CrossFire ale noii generații PCI Express şi-l face mai rapid prin noul HyperTransport 3 .
Mintea acestui jucător este nord bridge-ul construit în tehnologie 65 nm ce permite chip-ului un consum de putere de doar 10 wați .Astfel AMD caştigă la capitolul consum de putere în fata rivalilor de la nForce.
Noul HyperTransport 3 păstrează tehnologia HyperTransport pe 16 biți însa dublează viteza la 2GHz scoțând tot ce-I mai bun din procesoarele Phenom .
La fel se întâmpla şi cu a doua generație PCI Express la care AMD a dublat lățimea de bandă oferind 1GB/secunda fiecăruia dintre cele 42 de canale PCIe .De asemenea noua generație PCI Express este compatibila şi cu prima , permițând şi jucători din generația veche în echipă .
Din cele 42 de canale PCIe 32 sunt dedicate plăcilor video permițând astfel viitoarele configurații CrossFire în 3 sau 4 moduri , 6 sunt folosite pentru device-uri onboard sau slot-uri adiționale iar 4 pentru conectarea componentelor South Bridge-ului şi North Bridge-ului .
Lipsurile acestui chipset sunt controller-ul de rețea integrat şi suport pentru RAID 5 , opțiune care nu cred că-şi va face simțită lipsa pentru majoritatea utilizatorilor.
Așadar producătorii de placi de baza vor trebui , la acest capitol , să apeleze la propriile controllere pentru rețea sau suport-ul RAID.
Ne luând în seamă aceste mici lipsuri ,AMD 790FX ar fi mijlocașul perfect , căpitan al unei echipe cu Phenom X3 că apărător şi ATI Radeon HD 4850 atacant .

AMD vs Intel

2008-11-20T20:45:00.002+02:00

Hmmm…caracteristici / calităţi ale unui produs AMD .

Desktop-ul meu de acasă are un procesor AMD şi asta pentru că upgrade-ul râșnitei mele depindea de două lucruri : un buget de câteva milioane din care să-mi pot cumpăra o placă de bază plus procesor şi , nu întrebați de ce ,cooler-ul dreptunghiular de la AMD .

Aş putea spune că opțiunile mele erau la singular : AMD … evident , nu ?

Mulți “profesioniști” m-au sfătuit să-mi cumpăr Intel , sunt mai bune chiar dacă sunt mai scumpe , pot face catralioane de calcule , au nu știu ce feature-uri , sunt mai stabile , nu se încing atât de mult si-mi vor satisface nu numai mie nevoile computaționale ci şi copiilor mei.

Ei bine nu , eu mi-am luat un AMD , procesorul x2 cu frecventa de 2.3 GHz era tocmai bun , prețul lui şi al plăcii de bază (care nu era una slabă) mă mai lăsau şi cu bani în plus ,nevoile mele nu-mi cereau cine știe ce performanţe /capabilităţi/tehnologii de pe marte/optimizări/frecvenţe mari/mii de nuclee… cât despre problemele ce urma să le întâmpin de-a lungul timpului cu el , aveam să mă descurc , lucram intr-un service doar .

Aparentul meu instinct , a avut dreptate iar procesorul AMD nu a avut absolut nicio problemă în decursul unui an .

Generalizând acum , procesoarele AMD nu au absolut nimic în minus faţă de cele Intel , cel puțin nu în cazul unui utilizator de PC obișnuit .

Timpul pe care l-am petrecut în service-ul de calculatoare până acum aproape un an mi-a demonstrat că AMD este ok în comparaţie cu Intel din toate punctele de vedere. Iar în ceea ce privește vânzarea procesoarelor , într-o discuție cu un client care dorea un sfat pentru cumpărarea unui calculator , toți colegii mei recomandau AMD iar motivele invocate de ei erau de fiecare dată întemeiate : preț mai mic în comparație cu concurenţa , performanţe bune în condițiile în care majoritatea îşi cumpără un PC pentru a naviga pe internet , a viziona filme ,a asculta muzică şi a se juca .

Şi pana la urma urmei şi-n privința prețului tind sa-i dau dreptate unui prieten bun care-mi spunea :

“De ce Vodafone e mai scump decât Cosmote ?

…marketing frate.. “

deci …. qed .

Arigo

2008-11-18T20:39:00.002+02:00

Știu că nu este întocmai elementul care aduce succesul unui magazin virtual , însa țin să menționez că din acest punctul de vedere al aspectului , Arigo este unul din magazinele online ce merită cu ușurința un CTRL+D.
Template-ul folosit este , din punctul meu de vedere unul dintre cele mai optime din categoria “e-commerce “ de pe Template Monster iar lucrul ăsta pentru mine contează. N-au fost puține ocaziile în care am căutat acul prin design-urile greoaie şi inestetice ale unor caruri cu fân prost organizat începând cu structura bazelor de date şi terminând cu banalul meniu afișat pe prima pagină .
Chiar dacă nu acesta e criteriul prin care trebuie analizat acest site , eu unul mă declar mai mult decât mulțumit din acest punct de vedere.

Trecând la produse trebuie să spun de primul lucru pe care l-am observat când am accesat site-ul.
Cred că este unul din puţinele care au în meniul principal “Mp3 playere” , ceea ce pentru mine este îmbucurător , asta şi datorită experiențelor traumatizante pe care le-am trăit ultima oară când am vrut să achiziționez un astfel de produs .
Primul lucrul pe care l-am făcut în momentul în care am văzut ditamai categoria făcându-mi cu ochii chiar din întâiul nivel al meniului a fost să intru să vad brand-urile.
Dezamăgire însă , doar patru…iar pentru fiecare , produse prea puține .
Nu-i a bună , îmi spun….Dar poate găsesc la fiecare produs pagina producătorului , m-ar scuti de efortul tipic de a căuta cu Google(ăsta este work-around-ul de testare).
Ei bine , unele aveau , altele ba …iarăși nu-i a bună …specificațiile produselor şi poze ale produsului sunt mai detaliate respectiv mai multe pe pagina “mamei lui “ .
Trec cu vederea aceste inconveniente şi pornesc spre aparatele foto .
Surpriză şi acolo … Tot patru ?!!?..Poate o fi moda site-ului , cine știe ??
Partea cea mai proastă , din cauza căreia cred că cei de la Arigo vor avea de pierdut , e faptul că printre cei patru producători nu se afla Canon , Nikon , Olympus sau Fuji iar în continuarea acestui lucru ar fi şi categoria de accesorii foto care din păcate respecta aceeași regulă.
Din punct de vedere al consistentei produselor şi categoria “Gaming” lasă de dorit.
In zilele noastre eu nu concept o astfel de categorie fără PlayStation şi Nintendo Wii , console care există dar lipsesc cu desăvârşire pe acest site.

În aceeași notă , cu producători puţini , se prezintă şi categoria de boxe , categorie care , pe bună dreptate poate fi exclusă în cazul în care dorești să achiziționezi ceva profesional .
Nici în domeniul calculatoarelor , lucrurile nu sunt atât de consistente pe cât s-ar dori .Şi asta tot în momentul în care vreți să achiziționați produse profesionale sau vârfuri de gamă .
Surselor şi carcaselor le lipsesc producători precum Antec , Chieftec şamd , nu am găsit o categorie pentru împătimiţii PC modding-ului şi nici pentru cei ce-şi doresc soluții Enterprise , referindu-mă aici la servere.

În fine ..în opinia mea , magazinul online Arigo s-ar califica drept un magazin ok pentru clienții cu cerințe minime şi mijlocii însa i-ar pierde cu ușurința pe cei ce-si doresc produse profesionale .

Micul indian

2008-11-18T03:00:00.002+02:00

Îl chema Efeitpi şi era conducătorul rămăşitelor vechiului trib de indieni Asusachee din sud-vestul Americii.
Tonurile pielii lui erau arse de atât soare , ochii la fel de negri ca şi penele de corb ce le purta în par şi era întotdeauna învăluit de-un mister aparte dat în mare măsură şi de bucăţile mari de piele neagră aparținând cândva bizonilor pe care-i omorâse de nenumărate ori la vânătoare.
A avut o copilărie sfârșita prea devreme de moartea tatălui sau , anteriorul conducător al tribului ,moarte la care asistase cu neputință , şi de greutatea ,mult prea mare pentru umerii lui , de a-i conduce de prea devreme pe cei pe care pana nu demult îi privea de jos .
A reușit însa , în foarte scurt timp să dea dovada de înțelepciune , calm şi cunoștințe mai vaste ca ale tuturor la un loc marcând astfel cea mai prosperă perioadă a tribului din toată istoria sa.

Surprizele secetelor nu mai existau pentru ca Efeitpi știa cu precizie când isi vor face apariția , tehnicile de vanatoare au intrat intr-o altă eră, mult mai avansata, la fel ca şi armele , tribul era mult mai organizat datorită metodelor noi pe care tânărul conducător le aplica . Asusacii nu mai vedeau fiecare zi , în care pasările acelea mari brăzdau albastrul cerului , ca şi sfârșitul lumii şi asta pentru ca noțiunea de avion şi chiar şi programul de zbor al acestora le-au fost explicate de Efeitpi .
Indienii învăţau lucruri noi de la conducătorul lor , acesta căpătând cu repeziciune imaginea unui semi-zeu salvator în ochii lor .Ba chiar au găsit alte obiceiuri cu ocazia lucrurilor noi pe care le învăţau, cel mai practicat fiind concursul de cunoștințe generale.
Toți erau fericiți şi toți uitaseră de fostul lor sef de trib iar inovaţiile aduse de tânărul lor conducător suflau cu aur acea perioadă .
Însă , pentru că trebuie să existe şi un însă ,nu şi Efeitpi.
Amintirea tatălui său alerga in sufletul lui lăsând in urmă tristeţe şi durere iar scena în care “oamenii de departe” îl omorâseră cu cruzime era mai mult decât vie in mintea lui Efeitpi.
După orele lungi în care cei din trib credeau ca Efeitpi vorbește cu spiritele , acesta retrăia momentele petrecute cu tatăl sau la vânătoare , culegând lemne pentru foc , învăţând să se descurce in lumea ce-l înconjura .

Ar fi fost mândru de el , se gândea .
Câștigase încrederea şi dragostea celor din neamul lui , făcuse atâtea lucruri bune pentru ei si-I ajutase extraordinar de mult .
Totul însa a avut un preț , moartea tatălui sau , cea în urma căreia a rămas durere şi obiectul acela ciudat de la „oamenii de departe” , acoperit cu piele neagră , la fel ca cea de pe el , la fel de misterios ca şi el şi cu ajutorul căruia aflase despre civilizaţie şi lumea de dincolo de micul lor univers .

Viteză

2008-11-05T21:45:00.002+02:00

Orașul era parcă părăsit la ora târzie a acelei seri de august .

Singura ființă pe o raza de un kilometru eram eu , conducând rușinat de zgomotul motorului şi muzicii făcut de iubita mea roşie. N-avea nici destinație şi nici șofer , el era plecat departe cu gândul iar singurul lucru care-i lega era :

“Cause I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
All I know is that it feels like forever
But no one ever tells you that forever
Feels like home, sitting all alone inside your head “

Frumos moment …

Numai că acel moment pentru o secundă a fost răvăşit de zgomotul , nemilos ca un tanc rusesc, a două chestii care pe moment n-au avut o formă care să le definească .

Tot ce-am putut percepe intr-o secunda s-a impartit intr-o fracțiune de galben urmată de una de roșu , mult zgomot şi mașina mea “cutremurându-se” .

Lucrurile au început să prindă formă in momentul în care am ajuns la stop-ul din prima intersecție şi am oprit lângă un Lamborghini galben trăgându-si cu furie suflul şi un Ferrari roșu de supărare că era in spate.

Priveam uimit şi totodată enervat la culme cum viteza acelor sute de cai putere întrecându-se , şi-a permis să-mi perturbe liniștea…incredibil .

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Nu , aceasta nu este o poveste despre viteză şi forţă date de mulţi cai putere adunați brutal sub capota unui Lamborghini …dar lucrurile par să se confunde când vorbești despre un astfel de notebook Asus .

Jurnal de război

2008-11-02T22:12:00.002+02:00

Ziua 1

..e întuneric ,frig şi o liniște mormântală aici .Toate astea mi-au pătruns în toate cele 8 fire subţiri,din care sunt făcut, iar inamicul este deasupra noastră.

Nici acum nu știu ce a avut cu noi .Cum de a putut să ne înfăşoare şi să ne arunce în dulapul ăla în fata căruia odinioară pozam cu atâta nonșalanţă.
I-am servit cu devotament şi responsabilitate atâţia ani , am stat cuminți sub covoare , prinși pe toate marginile pereților şi n-am făcut altceva decât să ducem milioanele de biți în calculatoarele lor.

Totul s-a terminat acum câteva zile , când stăpânul a intrat bucuros în casă ținând în mana o cutie .Am simțit atunci ca sfârșitul nostru e aproape şi așa a şi fost .L-a scos cu grijă pe el , nesuferitul ăla alb cu beculeţele şi antenele lui impozante , l-a pus undeva sus pe dulapul în care urma să fim aruncați , l-a băgat în priză , l-a conectat cu fratele nostru cel mare(cel cu internetul) şi după 10 minute ,în care l-a configurat, a uitat de noi .

Incredibil...tot ce-am făcut noi n-a contat pentru bunul nostru stapan .
Desigur… se săturase de noi , ocupam prea mult spațiu , eram inestetici , nu ofeream mobilitate…săracul…îmi imaginez cât a putut suferi din cauza noastră.
Dar cu datele, de fiecare dată duse cu succes la destinație , cum rămâne ?!!?!?!
Crede că Edimax o să se achite mai bine de sarcini ?!?!?

Nu-i nimic , să se folosească mult şi bine de undele radio de acum încolo , să văd ce va face când semnalul nu se va descurca la fel de bine ca noi.
Offf ..știam eu că vom dispărea încetul cu încetul din momentul în care am aflat de “marele” Hertz :(.

Trebuie să recunosc ...am pierdut concursul asta... dar nu-I nimic , voi sta liniștit aici , pe raftul asta rece , ii am alături pe frații mei şi pe vechiul router .Oricum războiul nu e pierdut , suntem o grămadă întinși pe străzi,ascunși prin pereți sau asfalt iar cel mai important lucru , fratele nostru mai mare a rezistat , tot el este cel care face legea în casă. Iar atâta timp cât de el nu se va putea lipsi tot noi suntem învingători .

Securea războiului a fost dezgropată , a la guerre mon capitan !!!

Last known good configuration

2008-11-01T22:52:00.000+02:00

Acum realizez cât de injustă a fost atitudinea pe care am avut-o faţă de laptop-ul meu în ultimele şase luni .

Zi de zi veneam la el rugându-l să mă înveselească , sa-mi pună să vizionez nu știu ce film, să mă ajute la calcule complicate , să cânte după ciudatul plac al gusturilor mele muzicale , să aibă grija de date peste date , să memoreze tâmpenii peste tâmpenii , să facă lobby pentru accesul meu la internet(si știm cu toții de necesitatea lui) ba chiar să facă şi partea lui de treaba pentru scrisul pe blog incluzând aici şi concursul .

Ce mai…laptopul ăsta care mi-e sub mâini acum e pseudo-vital iar îndârjirea cu care o spun nu e născută din resentimentele mele de mai sus , i really mean it .

Iar pentru a exista armonie într-o astfel de relație, în care s-ar putea spune că lucrurile, din partea mea , tind spre o dependenţă ‚light’ , ar trebui ca şi eu să dau ceva în schimb şi anume să am grija de el .Ei bine acea grijă n-a avut loc de indiferenţa mea decât în momentele în care mă vedeam nevoit să fac ceva pentru a repune pe picioare vreun program de care aveam nevoie şi care nu mai mergea în parametri normali sau deloc .

Mi-am dat seama de starea jalnica în care se afla laptopul meu când am fost nevoit să instalez BitDefender Total Security 2009 , pentru că imediat notificările au început să curgă pe monitor scoțând la iveală tot răul din laptop-ul meu.

Evident am pornit o scanarea completa pe care am lăsat-o în background şi mi-am văzut de treburi .

Ceea ce mi s-a părut foarte tare a fost faptul că aceasta a fost destul de rapida şi n-as putea să cred că fiind mai rapida nu e una bună pentru că au fost găsiți şi viruși care probabil n-au fost inventați .Lăsând la o parte gluma , laptopul meu era un soi de magnet care atrăgea tot felul de „ware”: malware ,spyware , „really-bad-for-your-system ware” samd .Toți acești ‚indivizi’ erau rând pe rând șters sau băgați în carantina iar eu nu puteam decât să mă bucur. Această bucurie , însa , n-a durat mult pentru că la final a trebuit să resetez sistemul pentru ca totul să fie în ordine iar laptop-ul meu să ducă o viața „ware”-free .

N-a fost în ordine pentru că în momentul revederii mele cu sistemul pe de operare a existat dar a lipsit cu desavarsire .A fost nevoie de un F8 la boot şi „Last Known Good configuration” pentru a-mi putea folosi laptop-ul din nou.

Contactul meu cu BitDefender total Security 2009 nu s-a oprit aici pentru că imediat după ce am remediat problema am început să mă uit prin toate meniurile şi m-am oprit la cel de optimizarea PC-ului.

Inițial ,gândindu-mă la experiențele anterioare cu programele care iți optimizează PC-ul , n-am vrut să recurg la aceasta funcționalitate însa din curiozitate şi dorința de a pune la încercare soluția mea de securitate am închis ochii si-am apăsat butonul cu pricina .Surprindere totală , nimic rău nu s-a întâmplat nici măcar după un restart iar părerea bună ,încercata de episodul cu „Last know good Configuration”,părea ca-si revine .

O alta funcționalitate ce merita menționata este atenția pe care au acordat-o cei de la BitDefender fisierelor.Acest lucru nu l-am încercat însa am văzut că poți face backup la anumite fișiere iar conversațiile de pe YM pot fi criptate .

De asemenea , am observat că în momentul în care un device extern este conectat la laptop , BitDefender le scanează automat , lucru care mai închide o portița către a-ti transforma PC-ul într-o cutie a pandorei .

In ceea ce privește resursele eu n-am simțit vreo diferența (laptop-ul meu e unul modest) şi un lucru ce merita menționat la acest capitol este acela că BitDefender are o opțiune de „jocuri” în care sunt consumate şi mai puține resurse decât în mod normal.

Trecând de la lucrurile pe care le-am testat la cele pe care nu le-am testat , BitDefender Total Security 2009 are şi un firewall de care un prieten îmi spunea „am citit că e penultimul din lume înaintea ăluia de Windows” , control parental , opțiunea de a-ti face update-urile de sistem prin intermediul lui , protecție anti-pishing ,anti-spam şi mod de utilizare în rețea .

Ultimul lucru pe care vreau sa-l menționez , nu este strict legat de acest produs ci mai degrabă de marketing , puteți cumpăra licența(pentru doua luni) trimițând un SMS , ceea ce la alte produse de acest gen n-am văzut .

In opinia mea BitDefender Total Security 2009 este produsul care poate creste vânzările de licențe şi în segmentul „home use” .

Doi

2008-10-29T20:12:00.005+02:00

La început a fost singur .

Şi-a petrecut copilăria mergând la grădinița ,la școala şi mai apoi la liceu , învăţând şi jucându-se laolaltă cu ceilalți copii ai lui Intel .
Spre sfârșitul facultătâţii , tatăl lui , văzând că fiul lui preferat nu era ca ceilalți frați ai lui şi că ii plăcea foarte mult să învețe devenind cel mai bun şi știind că viața unui procesor deosebit fata de celelalte ar trebui să aibă un alt curs decât cel firesc , a hotărât să-l îndrepte spre mai mult , a încercat sa-i dea băiatului sau fericirea pe care n-o mai dăduse nimănui. A încercat sa-l pună pe acesta lângă un altul la fel .

Totul s-a năruit însa după o perioada în care n-a găsit pe nimeni iar soarta fiului cel mai de seama al lui Intel se îndrepta cu pași repezi spre singurătate .Visul lui Intel părea ca se dărâmă .
Însa visele se îndeplinesc așa că nimic nu era pe terminate .

Totul s-a întâmplat intr-un început sfios de primăvara când fiul lui Intel a întâlnit-o pe ea. Era atât de frumoasa şi deșteapta iar când discutau o făceau cu o nonșalanta atât de fireasca pentru ei şi de neînțeles pentru ceilalți incat dragostea lor pentru celalalt,cea care le era scrisa de la început , i-a făcut nedespartiti.

Nucleele a doua procesoare sclipitoare care rătăciseră atât de mult în căutarea celuilalt erau acum de neîndepărtat.

Si-au stat așa o perioada , una în care au învăţat unul despre celalalt ,cum sa lucreze în echipa şi sa se organizeze , în care au trăit succese şi momente frumoase , în care si-au construit împreuna un vis în care au crezut cu toata puterea lor de 2500 MHz şi din tot sufletul lor de silicon.
N-a fost în van caci , cum spuneam mai sus , visele se îndeplinesc iar aceasta a devenit realitate iar cele doua procesoare si-au unit nucleele intr-o cutiuța mica argintie . În ea au împărţit totul , de la micro-circuite până la cache-ul de 6144 Kb .Erau unul dar doi .

Au hotărât mai apoi să-şi construiască o casă în care sa stea amândouă .Una mică şi ușoara pe gustul lor.
Şi-au pus o fereastră mare si clară de 15.4 inch şi mici ochiuri prin care intrau şi ieșeau cu ușurință semnalul wireless , unde radio si musafiri USB ,au montat un ventilator silențios deasupra încât să nu le fie prea cald, pe podea au aranjat optim 3072 MB de memorie RAM , au construit un dormitor mare de 250 Gb iar pe peretele maro şi portocaliu un tablou neobișnuit ATI care putea afișa orice .
A fost o etapă pe care cei doi şi-au dorit-o din tot sufletul şi pe care au ajuns să o trăiască .

Îți dorești o astfel de etapă ?

Not another laptop story

2008-10-27T22:18:00.000+02:00

Povestea mea începe cu puțin înaintea anului în care eu m-am născut.

Pe tărâmurile îndepărtate ale Americii existau doi meşteri , la început necunoscuți unul pentru celălalt , însa veți vedea cum aceasta istorisire le va fi schimbat viețile .

Unul era mai bătrân , şi-şi construise atelierul în 1939 în California iar altul mai tânăr care făcuse același lucru cu 45 de ani mai târziu . Amândoi fabricau în atelierele lor jucării pentru copii , una mai buna ,mai mare , mai frumoasa ca cealaltă .

Am sa va spun de competiția dintre păpuşile acestor doi meşteri pe nume Delleto şi HPeto .

Cum industria jucăriilor a avut o evoluție foarte rapida şi de unde la început se făceau numai mașinuțe ,mingii şi cam atât s-a ajuns , la ceva timp după ce Delleto si-a construit atelierul , la fabricarea de jucării mai mici , mai frumoase , cu utilităţi mai multe şi mai exact păpuşi .

Iar cum erau obișnuiți de-a lungul timpului Delleto şi HPeto au trebuit sa se lupte şi în fabricarea păpuşilor . La început erau foarte simple , lipsite de culoare , rudimentare şi foarte foarte scumpe însa odată cu trecerea timpului lumea jucăriilor în general şi cea a păpuşilor în special a evoluat .

Lumea cumpăra deopotrivă şi de la Delleto şi de la HPeto păpuşi însa niciodată nu s-a putut decide care din ei fabrica cele mai bune şi frumoase păpuşi .

Unii erau de părere ca HPeto ar trebui sa se ocupe de alte jucării pentru ca evident păpuşile nu erau punctul lui forte , alții apreciau simplitatea lor , alții lăudau păpuşile lui Delleto pentru frumusețe , greutate şi mai ales multele modalităţi de a te juca cu ele .

Cei doi meșteri nu s-au lăsat şi pana în ziua de azi duc un război rece în ceea ce privește păpuşile .

Chiar daca HPeto este renumit acum pentru multele tipuri de jucării pe care le oferă , unele recunoscute ca fiind cele mai bune (si mă refer la cele care desenează singure ) iar Delleto pentru jucăriile acelea complexe şi mari la care poți desena,asculta muzica, viziona filme şi care oferă alte jocuri la rândul lor nimeni nu putea alege cea mai buna şi frumoasa păpuşă .

Totul s-a schimbat în momentul în care Delleto s-a hotărât sa-l fabrice pe Studiochhio .

O papusa care respecta regulile stricte de design prin care Delleto e renumit , care tine minte foarte multe lucruri din cauza memoriei ei de (2Gb Ram) , cu niște ochi sclipitori ,limpezi si-n care se vad atât de multe culori numiți TrueLife , cu o baterie mult mai buna care o tine în funcționare mult mai mult timp , cu un cititor de amprente care o face numai şi numai a ta , cu un rucsac (160GB )mare în spate în care iți poți pune care alte jucării dorești , care știe sa citească o grămada de alte jucării mai mici (SD, MMC, MS, MS Pro, xD) , care-ti poate scrie pe diferite foi(CD,DVD) tot ce dorești şi care cântăreşte doar doua kilograme şi puțin peste jumătate .

Concursul păpuşilor dintre Delleto şi HPeto a luat sfârșit iar învingătorul este cu siguranţă Studiochhio creat de Delleto .

Donec facilisis mollis est

2008-10-25T22:45:00.005+03:00

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit. Aenean et risus. Pellentesque volutpat. Morbi pretium diam. Suspendisse tortor. Phasellus vitae elit. In ut metus in metus venenatis elementum. Vivamus nec ipsum a felis scelerisque pretium. Aliquam lacinia tempor quam. Aenean ullamcorper est ut libero. Vivamus placerat nisl a leo. Nam viverra, pede in odio tristique, neque elit imperdiet augue, ut eleifend magna nisi sed urna. Duis nisi tellus, auctor et, condimentum at, accumsan a, lacus. Morbi quam orci concursus ,aliquet in, vestibulum id, mattis mattis, massa. Suspendisse vel lectus consequat nibh fermentum laoreet. Integer mollis libero at risus. Nunc dolor. Donec sit amet neque ac enim ornare eleifend. Aenean aliquam metus sit amet nisi. Integer ut sapien et sem fermentum eleifend. Morbi porttitor.

Ut commodo venenatis Acer Blue Saphir aliquam. Phasellus non tellus in orci molestie venenatis. Morbi ultrices velit eu justo. Fusce leo justo, laoreet id, rhoncus vel, dapibus quis, dui. Fusce varius ipsum et orci. Nunc eu mi. Nulla non quam eu libero porta aliquet. In faucibus euismod odio. Fusce tincidunt. Integer eget eros quis magna hendrerit laoreet. Nulla ut lorem nec turpis ultricies aliquam. Nullam eget sem ut mauris fringilla porttitor. Vestibulum ante ipsum primis in faucibus orci luctus et ultrices posuere cubilia Curae; Maecenas mattis tortor sed quam. Vestibulum molestie sapien in nisl. Donec lobortis tellus id mauris.

Capra cu 3(G) iezi

2008-10-21T21:47:00.003+03:00

A fost odată o capră ce avea trei iezi .Cel mare împreună cu cel mijlociu tare neobrăzați erau pe când cel mai mic tare harnic şi cuminte era.

Intr-o bună zi capra isi chemă iezii de prin curte şi le spuse :

-Dragii mamii , eu mă duc în pădure să va cumpăr un latop ca mi-s tare necăjita când va vad prin curte jucându-va cu te mai miri ce în loc să învăţaţi şi să citiți câte şi mai câte de pe internet.

Dar să încuiaţi ușa după mine , să fiți cuminți şi să nu deschideți nimănui .Eu când voi veni am să vă dau de știre şi-am să cânt așa :

Trei iezi Cucuieți,

Uşa mamei descuieţi!

Că mama v-aduce vouă:

Frunze-n buze,

Lapte-n ţâţe,

Drob de sare

În spinare,

Mălăieş În călcăieş,

Smoc de flori

Pe subsuori.

-Ati inteles ?

-Da mămica , ziseră iezii.

- Pot avea încredere în voi ?

- Cum să nu mămica , ziseră iedul mai mare şi mijlociul .

Numai iedul cel mic , presimțind parca ceva , cu ochii lăcrimând ii ura “Doamne-doamne sa-ti ajute şi să te întorci cu bine şi cu laptop-ul promis “(nr. şi nu..cel mic nu era un împătimit al tehnologiei şi nu-si dorea foarte tare laptop-ul) .

Capra ieși iar iezii de indata au închis ușa după ea trăgând zăvorul.

Numai ca pereții au ochi şi urechi iar afara aștepta cumătrul caprei , eternul dușman , lupul care de mult isi dorea sa-I mănânce pe cei trei iezi ai caprei .

Stătea mârșav în spatele casei cu un PDA în mana înregistrând toată discuția dintre capra şi iezi .

Si cum pofta dintr-însul nu mai contenea se repezi la ușa şi incepu să cânte :

Trei iezi Cucuieți,

Uşa mamei descuieţi!

Că mama v-aduce vouă:

Frunze-n buze,

Lapte-n ţâţe,

Drob de sare

În spinare,

Mălăieş În călcăieş,

Smoc de flori

Pe subsuori.

Haideți , deschideți ușa dragii mamei , m-am întors cu laptop-ul promis .

I-auziți ,spuse cel mare , a venit mama cu laptop-ul ,sa-I deschidem ușa.

Vai de noi , spuse cel mic. Asta nu-i mămicuţa noastră , să nu deschideți ușa , nu putea găsi laptop-ul atât de repede şi-n plus vocea ei e mai subțire şi mai melodioasă .

Auzind acestea , lupul repede deschise MediaPlayer-ul şi dădu play înregistrării chiar din momentul în care capra le cânta iezilor.

-Ei bine , auziți acum ? spuse iedul cel mare .Daca nu e mămicuţa noastră cine poate fi ?Am şi eu urechi de auzit si-n plus în zilele noastre laptop-uri găsești pe toate drumurile…eu ii deschid.

-Hei , hei … ascultați-mă şi pe mine un pic.

Daca ar veni cineva si-ar spune :

Deschideți ușa de indat’

C-am adus un laptop HP Compaq

Ați deschide ? Credeți ca așa de ușor se cumpăra un latop ?Trebuie să mergi la magazin să faci comanda să aștepți.

Apăi nu te cred ,spuse iedul cel mare , azi exista site-uri de pe care poți comanda si-ti vine acasă de indata , eu mă duc să deschid.

Auzind acestea iedul cel mic fugi speriat şi se ascunse în horn sprijinindu-se cu picioarele de prichici şi tremurând de mama focului .De asemenea cel mijlociu se ghemui cum putu sub pat ,tremurând şi el de frica.

Cel mare se trase după ușa , stătu un moment pe gânduri şi deschise ușa.

Când … ce să vezi ? După ușa se zări lupul cu ochii scăpărând de flămânzeală şi răutate. Se repezi la iedul cel mare îi reteză capul pe loc şi-l mancă cu o poftă şi mai repede decât ar fi putut PDA-ul lui să încarce Windows Mobile.

Lingându-se pe bot începu să se învârtă prin casă căutându-i şi pe cei doi iezi .

La un moment dat lupul se așeza pe pat continuând să se întrebe unde-s ceilalți doi iezi.Stând așa nu știu cum s-a întâmplat ca lupul strănută de se zgudui tot patul .

Iedul mijlociu , din reflex , se scăpă şi spuse :

“Noroc , nanasule ! “

Atât i-a trebuit caci lupul imediat se apleca si-l înfăşcă şi pe-al doilea ied.

Se mai învârti prin casă şi văzând ca nu-l găsește şi pe cel din urma ied isi puse caştile în ureche dădu drumul la muzica şi pleca mulțumit ca i-a venit de hac caprei .

Imediat după plecarea lupului , mezinul se dădu jos din horn şi văzând ce-au păţit frățiorii lui începu să plângă cat îl țineau puterile .

In scurt timp veni acasă şi capra şi auzind ce s-a întâmplat cu cei doi copii ai ei mai mai să se prăpădească de durere însa puternica din fire isi reveni repede şi hotărâ sa-I vina de hac lupului .

Hotărî sa-l poftească pe acesta la priveghiul celor doi iezi.Găti multe bucate şi aranjat o masa mare în curte ba chiar ii pregăti lupului un scaun de ceara pe care îl așeza deasupra unei gropi pe fundul căreia ardea mocnit jăratec.

Totul era aranjat dar cum sa-l găsească pe lup ? Nu-I știa adresa așa ca intra pe internet s-o caute .

Lupul stătea departe în codru lângă cea mai grozavă prăpastie din zonă așa că porni de îndată sa-l invite la ospăţ.

După ce bătu ceva timp drumul , ajunse la lup .Mare i-a fost mirarea când acesta a văzut-o pe capră .

-Bună ziua cumătriţă dragă , ce te aduce pe la mine ?

-Bună ziua cumetre , am venit căci o mare nenorocire mi s-a întâmplat.

-Ce nenorocire cumătră draga ?

-Mi s-au prăpădit iezii , cel mare şi cel mijlociu , nu știu cine a avut răutatea sa-I mănânce şi să omoare niște suflete atât de tinere.

-Vaaaii…dar cum se poate asemenea nenorocire , zise lupul afișând falsa durere şi îngrijorare pe fata ?

-Nu știu cumetre , dar eu am venit cu alta treaba .

-Dacă tot s-a întâmplat ce s-a întâmplat , vreau să te invit la priveghi-ul lor să mănânci şi dumneata din bucatele pe care le-am făcut pentru ei .

-Dar cum să nu cumătră , nu pot refuza invitația dumitale şi așa de rău îmi pare de copii tai.

La întoarcere au bătut drumul mai puțin ajutați fiind de GPS-ul de la PDA-ul lupului .

Ajungând la casă caprei lupul se așeza la masa şi începu lacom să mănânce din toate bucatele puse pe masa de îndurerată mama.

Nu trecu mult pana când scaunul de ceara se topi din cauza jăratecului ce ardea sub el şi lupul căzu în groapa .

Începu să se zbată şi să urle şi să se roage de capra sa-l scoată şi să nu-l lase să ardă de viu însa cumătră ii spuse:

-Scoate acum din tine ce ai mâncat cumetre , cu mine ti-ai pus în cârd ?Eu ti-am venit de hac !

Degeaba se mai ruga de ea lupul caci aceasta nici nu l-a ascultat şi pe deasupra aceasta arunca peste el o mana de paie şi pietre .

Si-așa muri lupul iar cei doi iezi au fost răzbunați de mama lor.

Auzind o asemenea veste , caprele din toată pădurea tare bucuroase au fost şi s-au adunat cu toate , au pus muzica de la laptop-ul caprei şi au uitat de rău înveselindu-se şi petrecând .

Iar eu am fost acolo să știți , si-am văzut totul , si-am încălecat pe-o să si-am postat povestea așa de pe PDA-ul lupului (era pe masa iar caprei nu-I trebuia , si-n plus am avut şi semnal 3G )

Get smart

2008-10-15T23:40:00.003+03:00

Cat de mult a evoluat tehnologia în ultimii ani.

Daca în clasa a 9-a singura modalitate de a ști cum se ajunge(in timp util) din Constanta pe o anume strada din fetești să spunem , era o harta şi eventual mulți “feteşteni” interogați , acum pot afla ruta optimă holbându-mă în ecranul unui telefon de câteva sute de euro.

Un astfel de telefon este şi Nokia N96 , care , pe lânga posibilitatea de a nu te lăsa să te rătăceşti are o grămada de feature-uri pe care le găsești de fel la calculatoare , televizoare , sateliți samd.
Şi mă gândesc de câtă publicitate are avea nevoie un asemenea “menestrel” al ultimelor posibilităţi tehnologice pentru a fi vândut.
Răspunsurile ar varia , spre exemplu pentru un “tech freak “ n-ar fi nevoie decât de o înşiruire a ce știe să facă .
Suporta 3G , are display TFT de 16 milioane de culori , reda tot felul de formate multimedia şi asta datorita şi sistemului de operare symbian9.3 , procesorului dual de 264 MHz , memoriei RAM de 128 MB , are o memorie de 16 Gb port micro USB , wi-fi ,camera foto de 5 Mega pixeli mai buna decât aparatul meu foto cumpărat acum 2 ani , receiver GPS , TV out , receiver pentru DVB-TV şi ieșire audio pentru jack de 3,5mm .
Pe lânga toate astea faptul ca poți asculta radio la el , trimite SMS-uri şi eventual da telefoane pare ca-l denigrează .
Dar nu , toate aceste funcţionalităţi de baza gen “phone” plus cele cu tenta SF enumerate mai sus gen “smart” îl fac un SmartPhone şi mă întreb : daca ar fi să păstrăm proporţia dintre diversitatea şi complexitatea lucrurilor pe care le poți face în plus cu telefon (vezi şirul de mai sus) pentru a fi numit smart , ce-ar trebui face un om pentru a fi numit la fel de smart ?
Valoarea acestui telefon este fara doar şi poate incontestabila şi asta datorita smart-ului de care vorbeam însa cum ar putea suna o campanie publicitara care să pună în evidenta acest “smart” în fata unui baci de la stână ?
“Cu noul Nokia N96 oile dumneavoastră nu se vor rătăci niciodată “
“Prognoza meteo cu viteza HSDPA , surprizele vremii o amintire “
“Noua camera de 5 mega pixeli – dovezi clare împotriva lupilor “

Ceea ce vreau să spun este ca acest telefon este unul mai mult decât dedicat iar mulţi îl pot vedea doar ca un “phone” sau nici chiar atât.
Ne luând în seama acest lucru Nokia N96 reuşeşte să adune laolaltă funcţionalităţi de ultima ora iar într-un concurs cu alte telefoane de aceeaşi breaslă cu siguranţă nu s-ar face de ruşine.

Cafea cu lămâie

2008-10-15T20:00:00.003+03:00

Cred că aveam patru sau cinci ani când am băut pentru prima dată cafea.
Mă aflam la bunica mea în Mihai Kogălniceanu când curiozitatea mea (prea mare chiar şi pentru un copil) a dat nas în nas cu ciudatul obicei al bunicii şi al doamnei Clara de a vorbi vrute şi nevrute cu orele iar din când în când sorbind din ceștile albastre ce degajau în toata sufrageria aburi cu un miros ce mă intriga cu totul.
Tot acest obicei devenea şi mai ciudat când , spre final , ceașca aproape goala a doamnei Clara era ţinută preț de un minut sau doua invers după care , luând-o în mana şi studiind-o atent , bunica reușea să vadă cele mai adânci colturi ale vieții prietenei ei în ea.

Nu mi-au fost de ajuns decât două astfel de episoade pană s-o întreb pe bunica ce-i băutura în urma căreia iți rămâne viața şi daca as putea şi eu să beau.
Iubindu-mă foarte mult şi neputând să mă refuze , bunica a găsit o modalitate de a transforma băutura pentru oameni mari într-una şi pentru mine.
Din momentul acela , cafeaua foarte dulce cu câteva picături de lămâie a devenit unul din farmecele fiecărei vacanţe petrecută în Kogălniceanu.

De atunci însa lucrurile s-au schimbat şi din una din bucuriile vacantelor la bunica mea cafeaua a ajuns cea cu care împart multe momente ale vieții mele.
A curs peste emoțiile dimineților cu examene sau interviuri , a luat cu ea oboseala din serile târzii când treburile mele nu erau nici pe jumătate terminate , m-a pregătit de fiecare dată pentru o nouă zi , s-a luptat așa cum a putut cu nervi , tristețe , temeri şi a știut sa-si schimbe negrul şi sa strălucească atunci când râdeam sau vibram de fericire .

Aşa s-a întâmplat şi-ntr-o dimineaţă rece de iarnă , când m-am trezit la șase jumătate nerăbdător să văd dacă am primit un anumit e-mail şi mai nerăbdător să-l citesc .Şi pentru că doamne-doamne avusese grijă de dorinţa mea , mi-a fost dat să văd în fereastra browser-ului , Inbox(1) .
Dau repede click , mă uit la sender şi o bucurie de nedescris mi-a transformat faţa adormită într-un zâmbet ce depăşea cei patru pereţi între care mă aflam .
Dar cum altruismul meu nu mă putea lăsa singur în faţa rândurilor ce aveau să sfideze vremea de afară şi să-mi încălzească sufletul am dat fuga în balcon sa-mi fac o cafea .
A trebuit să îndur frigul timp de zece minute până s-a făcut cafeaua şi eram aproape îngheţând când m-am întors cu ceaşca ţigările şi scrumiera la birou.
Acesta a fost un moment în care mi-aş fi dorit să-mi pot face o cafea în doua minute şi nu neapărat din cauza frigului dar nerăbdarea transforma minutele ce i-au fost necesare cafelei să fiarbă , în ore .
Poate mi-ar fi fost de folos pe atunci o cafetieră .
M-ar fi ferit de gradele cu minus şi cu siguranţă n-ar mai fi întins din Constanţa până în București nerăbdarea de a citi mail-ul de la ea așa cum a făcut-o ibricul .
Probabil şi gustul ar fi fost un altul iar fundul cănii lipsit de zaț dar nu mă pot plânge de asta .
Unei cafele adevărate nu-i poate lipsi zațul așa cum nici concursului nu-i poate lipsi un post pentru o nouă etapă.

Lucrurile evoluează

2008-10-09T22:53:00.002+03:00

Îmi aduc şi acum aminte de primul meu calculator , terminam clasa a-4-a iar parintii mei erau dornici să-mi dezvolte gândirea şi inteligenta cu ajutorul unei mașinării de abia apărută la noi.
Un HC-91 care pe ei i-a costat 100 de lei iar pe mine ceva irecuperabil , o tabără cu colegii .
Şi pentru că n-am avut ocazia să vad niciodată cum e în tabără , copil fiind , acum regret alegerea făcută însă pe atunci n-am putut decât să urlu de bucurie când am văzut pe masa din sufragerie calculatorul meu nou nouţ.

Nu avea monitor şi trebuia conectat la un televizor iar toată forţa lui de calcul era adunată în spatele unor taste aşezate pe o cutie rudimentar concepută .
Visul meu iniţial era să mă folosesc de el pentru a mă juca pentru că aflasem că ii se putea conecta un casetofon iar cu casetele potrivite (cele cu jocuri) te puteai juca bine mersi toata ziua.Ei bine n-am avut parte şi de acest casetofon pentru că prețul lui era destul de mare şi deja se depuseseră eforturi mari așa încât tot ce făceam cu el era să-mi imaginez că rama pe care trebuia s-o ghidez printr-un așa zis labirint(rezultatul singurului tutorial din manualul de utilizare) era de fapt o țestoasa ninja sau t-renegade care se lupta cu rău facatorii.
În scurt timp am renunțat la HC-ul meu şi am continuat să ies la fotbal cu băieții , să mă joc de-a v-ați ascunselea sau să-mi construiesc mini-bărci teleghidate.
Toate activitățile astea şi cele pe care le are oricine odată cu trecerea anilor au sălășluit bine mersi în viața mea pana în clasa a-9-a când, de crăciun , am primit cadou un calculator performant cu procesor de 133 MHz , 32 RAM şi capacitate de stocare de 1 GB.
Am dat dovadă de aceeași bucurie şi atunci numai că aceasta avea să continue.
De data asta mă puteam juca fără nici-o problema iar resemnarea pe care o aveam când plecam de la cel mai bun prieten al meu şi la care mă jucam destul de mult,era compromisa.
Stand şi gândindu-mă acum , pot spune că de la primul meu contact cu calculatorul şi pana în momentul asta , tehnologia a avansat mai mult decât avansează o regina pe tabla de șah în comparație cu un pion.
Glumind as putea spune că şi eu as putea calcula la fel sau poate mai repede decât HC-ul meu din clasa a-4-a iar de desenat nici nu încape îndoiala , mi-as adjudeca victoria doar cu mai mult de 2 creioane de colorat.
N-as putea face aceeași gluma acum pentru că , exact cum va spuneam , lucrurile evoluează mai mult decât credem , şi în momentul asta exista cutii mai subțiri decât o servieta care pot face atâtea calcule pe secunda cate avem noi intr-o viața .Iar lucrul asta se datorează primelor 5 litere ale cuvântului intelligence .Da , e vorba de Intel şi în special generației de procesoare Intel Core 2 Duo.
Iar cei de la Asus s-au gândit să pună intr-o pseudo servieta , un astfel de procesor cu o frecventa de 2400 MHz dublata de cel de-al doilea nucleu , un hard disk de 250 GB (cat sa-ti tina câţiva ani buni de muzica) , 3072 MB de Ram (destul cat să nu privești pereții așteptând să ti se încarce vreun joc sau program ) , wireless pentru a naviga oriunde exista semnal şi ai acces ,o placa video ce poate reda mai multe culori decât poate ochiul nostru vedea si-o baterie ce-ti poate oferi toate avantajele servietei pentru mai mult de 2 ore.

S-au gândit s-o şi boteze pentru a ști ce ai lângă tine tot timpul şi asta pentru că o poți lua cu tine oriunde.

Gândiți-va acum că o astfel de servieta nu-ti poate face imaginația un Sisif împingând o rama pe dealul în vârful căruia se afla o țestoasa ninja sau Lorenzo Lamas făcut din 3 pixeli.
Cel mult o poate pune la încercare , cerându-i exemple de lucruri ce nu le poate face şi exceptându-le pe cele de genul : cartofi prăjiţi , spălat/calcat rufe samd.
Lucrurile evoluează , 1 bit se face un megabit ,doua culori devin milioane,o tastatură devine o servietă,țestoasele ninja devin realitate virtuală , un timbru devine un buton “send” ,o poză din 1985 pusă intr-un sertar devine una pe 15 inch întunecați din 2005 , un cablu devine poveste , 1 devine 2 iar acest post o altă etapă a concursului .

Amintiri

2008-10-07T02:46:00.001+03:00

Mai era o săptamână până să împlinesc 22 de ani .

Urma să intru în ultimul an de şcoală din viaţa mea şi reuşeam , într-un mod ciudat , să vad în departare printre toate săptămânile acestui an ultima zi în care aveam să termin cu totul şi să mă simt fericit aşa cum visam .

Dar privelistea nu mă mulţumea deloc ba chiar imi oferea o stare de discomfort , îngrijorare , mă simţeam pierdut , fără un prea mare rost , eram nostalgic şi imi dădeam seama încet încet că toţi aceşti ani în care zâmbeam cu jind la gândul că voi scapa de şcoală nu au fost decât o perdea în spatele căreia se ascundea dorinţa de a rămâne copil .

Mi-am adus aminte de curtea dintr-un colţ al româniei uitat de lume , unde un puşti de caţiva ani se juca cu un Smena înconjurat de căpiţe de fân , doi aluni şi un păr batran şi sperând să mă întorc acolo am reusit cu ceva efort s-o conving pe mama să-mi cumpere de ziua mea un aparat mult mai bun decât cel din copilarie , cel care acum mă privea aşezat undeva sus pe ultimul raft al colţului camerei portocalii în care crescusem .

Nu e cine ştie ce dar e aparatul meu , cel cu care mi-am petrecut ultimul an al copilăriei mele , cel care nu m-a făcut să-i simt sfarşitul , cel care mă ducea departe şi ma ferea de lumea reala de fiecare dată când îl luam în mâna , cel care prindea în carlige pe o sfoară ,prinsă în două pahare verzi şi lungă până la doamne-doamne , de fiecare dată când făceam click.

Acum aş vrea ca un altul să-i ia locul , unul mai bun , unul cu care să pun în 30 de albume şi nu pe acea sfoară povestea vieţii mele , unul care să existe în începutul copilăriei lui Tudor , unul care să ţină ascunsă o parte din spiritul meu şi să o dea mai departe .

Probabil îl va face invidios pe cel cu care am descoperit fotografia cu senzorul de 10 MP , zoom-ul de 20x , dispaly-ul de 2.5” stabilizatorul optic de imagine , procesorul de imagine DIGIC 4 şi controlul total manual .

De aceea bătrânul Smena va avea un nou coleg , vor împărţi ultimul raft al colţului unei camere maro cu un perete portocaliu la fel cum puştiul , mare de acum , va împărţi un secol cu cea care n-a lăsat jos niciodată paharul verde din celalalt capăt al sforii .

Pe lângă ora târzie la care m-a adus concursul în seara asta , m-a dus înapoi în locuri şi vremuri pe care le iubesc si i guess i would have to thank it for that .

Haz de necaz

2008-09-27T22:28:00.002+03:00

Săturat de pereţii care s-au incăpătânat să ramână la fel de albi preţ de cateva ore evitând astfel să devină mai puţin anoşti şi interesanţi (poate poate i-oi scuti de privirile mele insistente) , plictisit de citit tot felul de tutoriale şi documentatii , iritat de titlul unei cărti care m-a facut să exaltez la prima privire (ce-i drept şi cu ajutorul primelor pagini) şi care mai apoi m-a izbit direct în frunte cu conţinutul pe care cu viclenie îl ţinea la spate , am hotărât brusc să sparg intervalul ce se contura agresiv şi pe care evident funcţia stării mele era mai mult decît monotonă şi marginită.
Şi cum o puteam face mai "inspirat" decât prin a încerca să mă uit la televizor?
Neavând unul am depus ceva efort pană am gasit un site care punea la dispoziţia ochilor mei majoritatea canalelor cunoscute .
Într-un ritm " minutul şi postul" am ajuns inevitabil şi la PrimaTV moment în care mi-am adus aminte de a doua etapă a concursului de la PCNews.
Au urmat : momente de indecizie , o bătălie cruntă cu memoria pentru a afla ce emisiune am vizionat mai mult de-a lungul timpului , moment de inspiraţie totală , din nou bătălie cu memoria care-mi spunea că n-am vazut decât 2 sau 3 emisiuni "Mondenii" , împăcare şi cel mai interesant , câteva zeci de minute de documentare .
Aşa că iată ce am aflat : începe sau de fapt a început sezonul 5 al emisiunii dar fără Dragoş Stoica , locul lui fiind luat de Angel Popescu(care după comment-urile citite pe site nu-i atât de apreciat) , glume noi , personaje noi etc .
Genul acesta de umor nu m-a prins şi nici nu cred că mă va prinde vreodată şi în afara talentului actorilor de a imita mai multe personaje nu stiu ce altceva ar putea fi apreciat .
Gigi Becali vorbind cu Bănel nu mi se pare deloc amuzant , Dan Diaconescu şi emisiunile sale e de-a dreptul plictisitor , un "război" intre Mihaela Radulescu şi Andreea Marin e penibil pentru a fi satirizat şi înşiruirea ar putea continua.
E adevărat , umorul de tip "haz de necaz" a existat la noi de mult timp şi va mai exista probabil .
Am auzit la un moment dat într-o emisiune că abilitatea aceasta de a face haz de necaz şi să mai şi râzi este un dar al românului în general care e foarte glumeţ şi senin .
Foarte probabil şi poate din cauza asta aceste emisiuni au avut şi vor avea în continuare succes însa eu unul prefer să nu subscriu acestui "haz" pentru ca mi-e bine nevăzând "necazul" şi-n plus pot râde dintr-o grămadă de alte locuri.

Vrei sa slabesti ma ?

2008-09-23T08:03:00.002+03:00

Vorbeam de curand cu doi colegi la serviciu de statura fiecaruia si incercam sa vedem in ce categorie am reusi sa ne incadram .
Unul din ei s-a auto-declarat un om normal , eu am fost trecut drept "schilod " iar celalalt cu un pic de "amaraciune" in suflet a recunoscut ca e mai plinut .
Vazandul atat de afectat m-am gandit ca daca ar vrea i-as putea recomanda un regim de slabit inovator si intr-o oarecare masura usor de aplicat care l-ar scuti de kilogramele in plus .
Administrezi zilnic un program de lucru destul de plin in care eventual , daca stai mai prost cu nervii , sa ai ocazia sa-ti mai iesi din pepeni , adaugi cu incredere tigari si cafea pana te saturi , daca reusesti sa faci rost si de niste stres cu atat mai bine , grija de tine intr-atat de multa incat sa vrei sau sa-ti amintesti ca trebuie sa mananci atunci cand stomacul isi incepe trilurile sau forta muschilor te paraseste lasandu-te in voia totala a gravitatiei si daca la toate astea ai adauga un minim de efort fizic ar fi perfect.
Perfect constient de faptul ca asemenea mijloace(anormale) n-ar fi scuzate sub nicio forma de absolut niciun scop m-am abtinut de la a-i da vreun sfat colegului "indurerat" si-am preferat in schimb "maa , daca vrei sa slabesti cauta si tu pe net ceva sau fa miscare nu stiu o solutie se gaseste " .
Mi-a parut rau ca discutia asta a avut loc inainte de a fi anuntata etapa a 3-a a concursului de pe pcnews pentru care de altfel scriu si acest articol.
I-as fi recomandat cu o curiozitate "bolnava" chiar , plasturi "Wieght loss" , plasturi de care , trebuie sa recunosc , nu auzisem pana sa intru pe bestsellertv .
De ce bolnava ?
Foarte asteptat ar fi momentul in care m-as putea convinge daca un asemenea plasture , facut din plante seculare ce ba iti stimuleaza metabolismul ba iti intareste organismul si-l face sa arda grasimile mai cu zor sau te scapa de pofta de a manca , de tot felul de paraziti intestinali si constipatie ,purtat undeva pe piele timp de o luna l-ar scuti pe colegul meu de kilogramele pe care le uraste .

muzicuta din sertar

2008-09-16T22:22:00.005+03:00

Eram destul de mic in momentul in care am descoperit intamplator in sertarul din dormitorul "mare" un obiect ce mi-a marcat , prin doua momente in fata carora am stat sleit de cuvinte , deopotriva copilaria si mai tarziu sfarsitul ei .
O vreme am crezut ca eram singurul din casa aia care avea o oarecare tangenta cu muzicuta chinezeasca indreptatit de faptul ca nu se mai gasea nimeni in afara de mine care sa creeze haos in linistea ce domnea peste tot .
Totul a fost spulberat in momentul in care, intr-o zi , tata , vazandu-ma curpins de febra muzicutei si spiritul creator , mi-a cerut-o razand , sa-mi arate el cum si la ce foloseste un astfel de instrument .
Razand la randu-mi i-am intins-o cu o nerabdare malefica nascuta parca din siguranta ca se va face de ras si el , ca va esua , ca nu facea altceva decat sa blufeze .
....a luat muzicuta analizand-o de ca si cum ar fi fost prima oara cand o vedea , a suflat rapid doua note , si-a ridicat privirea cautand parca ceva anume , la fel cum fac marii artisti inainte de a-si incepe concertul iar eu.. ei bine eu priveam amutit cum siguranta mea se pravalea in calea celei mai frumoase "radu mamii" din cate auzisem vreodata .
Nu pot descrie emotiile cu care ma uitam la tata cantand si cred ca a fost prima oara cand am inteles o melodie pe deplin ... nu doar note sau talent , inspiratie ci o poveste pe de-a intregul , o poveste in mijlocul careia el m-a dus cu muzicuta din sertarul din camera "mare"
O vreme am crezut ca eu nu ma pot face mare si ca voi ramane tot un copil chiar daca varsta si terminarea cu totul a scolii imi aratau cu totul altceva .
Trecusera ani buni de cand nu mai vazusem muzicuta iar in ziua aceea , cautand ceva , am gasit-o intamplator in acelasi sertar din dormitorul "mare" .
M-am gandit imediat ca as putea s-o iau si de data asta sa incerc sa cant cu adevarat .Intr-o secunda stiam totul : melodia , spectatorul iar instinctul ma asigura c-am sa reusesc .
N-am invatat decat un cantec si nu asa de complex precum al tatei dar eram mandru de mine pentru ca , dupa o zi plina de multe incercari , puteam sa cant "la multi ani" nestingherit .
Si de data asta in jurul muzicutei se adunasera doua persoane .. ea si eu , la fel de amutit si plin de emotii ca alta data ...acum muzicuta facea parte din alta poveste , o poveste diferita de oricare alta ... o poveste care exista si acum o poveste ireal de frumoasa...

Cavalerul blog-urilor din Ţara Românească

2008-09-11T20:47:00.006+03:00

De curand am aflat de un concurs in care PCNews şi sponsorii vin cu premii iar eu respectiv restul participanţilor venim cu imaginaţia , talentul in teacă şi facem din blog-urile personale adevărate teatre de "razboi" .
Daca mai există viteji "out there" PcNews vă aşteaptă la concurs să vă anunţaţi participarea .

odeur d'automne

2008-09-08T22:56:00.002+03:00

Inchid ochii , imi despart pret de-o clipa mainile de corp , pun drept paravan palmele si las vantul sa-mi adie usor printre degete sa-mi mangaie , firav cum e , tamplele si fruntea ma uit spre soare si n-am cum sa nu-mi dau seama ca sunt partas la ultimele incercari prin care crede ca-i poate pacali pe toti ca inca are puterile de care se fereau acum ceva timp.
Poate cu unii i-a mers dar nu si cu mine , stiu ca in curand are sa lase , nevoit probabil , locul adierilor reci ce se iau la harta cu crengile copacilor si le fura frunzele aramii aruncandu-le cat colo .
Stiu ca se va retrage incet si nu-si va mai lua atat de in serios rolul principal pe scena de unde culegea ba apaluze insotite de urale ba critici si replici rautacioase iar dupa el , isi vor face aparitia noi actori gri ce si-au repetat indelung in spatele cortinei partitura zgomotoasa , mult prea luminoasa si plina de picaturi uneori..
Nu toti spectatorii vor vrea sa ramana in continuare in sala , unii se vor retrage nemultumiti de noua distributie , altii vor sta plini de speranta ca poate acum spectacolul nu va fi atat de rau...iar altii agitandu-se bucurosi pe scaun si vizibil emotionati se vor intoarce spre cel de langa el spunand : "nu-i asa ca joaca minunat ? " , "de abia asteptam sa apara " .
Ador tot spectacolul , de la copii imbracati in mii de culori ce-si fac aparitia pe scena dansand nonsalant pana la cea mai frumoasa parte a lui , atunci cand totul pare o mare pauza intre acte cand nimic nu se mai misca , totul este inghetat si cand de fapt se-ntampla totul .
Galben inchis , rosu aprins , oranj pur .. miros de fum ,lemn incins , frunze fosnind sub patru talpi , liniste , emotie , vant batand printre doua cesti de ceai pe o veranda .
acopera-mi inima cu ceva..cu umbra unui copac sau mai bine , sau mai bine cu umbra ta

Idiotul

2008-09-06T12:41:00.002+03:00

Nu mi-au placut niciodata comentariile de la romana , acelea "predefinite" cu diverse citate din clasicii criticii romane , pareri "intemeiate" , explicatii teoretico-tehnice .
Ba dimpotriva tot timpul am sustinut ca operele citite ar fi trebuit sa aiba parte de parerile
noastre iar orele de studiu sa fie finalizate cu discutii libere si mai putin note date de profesori..

N-am stiut sigur daca vreodata ca voi ajunge sa emit o astfel de parere legata de un anumit
roman/poezie/povestire ..dar acum sunt pe cale de a o face si am oarecare emotii pentru ca nu
stiu ce are sa iasa :-s ..
Asadar e vorba de un roman terminat oarecum recent , scris de Fiodor M. Dostoievski .."Idiotul "
Daca mi s-ar cere sa descriu intr-un cuvant romanul acela ar fi "minimalist " ..
De ce ?
Pentru ca de la titlu si pana la ultimul "idiotul" a fost plin de elemente simple la prima vedere
dar foarte profunde .. elemente pline de subintelesuri o multitudine de "subtilitati" daca le pot
spune asa..
Este un roman pe care nu-l citesti pur si simplu...te face sa gandesti..sa analizezi sa cauti..sa
intelegi..iar pentru mine personajul principal e genul de personaj pe care as vrea sa-l cunosc si-n realitate daca as fi posibil..
Idiotul sau Printul Maskin .. un om care nu a avut contact cu societatea pana la varsta de 27 de
ani .. un om care a trait printre copii tratandu-se de epilepsie ..patrunde ca un intrus in societatea de la acea vreme , ia contact cu diferite tipologii de personaje..si sfarseste prin a se intoarce de unde a plecat..sfarsit care e practic neputinta de a trai in mijlocul acestor oameni (la propriu si la figurat)
Este normal sa fie vazut ca un idiot.. un om care uimeste prin umilinta , bunatate , sinceritate , naivitate un om cu o capacitate precara de a lega raporturi sociale cu cei din jur .
Este absolut minunat sa aduni atatea caracteristici ale puritatii , imposibil de gasit la restul , si sa le arunci in marea de interese , rautate , vanitate a vremii aceleia...iar din reactia asta nu au iesit decat momente fantastice , pareri de rau , rasete la adresa idiotului si putini au fost aceia care l-au apreciat si inteles pe tanarul print .
Apropo .. mie mi se pare ca acest personaj are ceva .. din Isus .. ba chiar are ceva mai mult si spun asta pentru ca de la bun inceput a parut un vizionar .. a stiut sa "vada" oamenii doar dupa chipul lor , a citit in sufletul lor , a iertat-o pe "logodnica" , care a fugit de langa el de atatea ori la "fratele " lui de cruce Rogojin .. a fost langa el dupa ce acesta a incercat sa-l omoare ba chiar una din ultimele intamplari din roman ii gaseste pe cei doi adormind langa patul in care zacea moarta(Rogojin fiind autorul crimei) femeia care i-a "legat" in tot romanul .. stia ca Gavrila , unul din personajele care au fost langa inca de la sosirea in Petersburg , cauta tot timpul sa-l traga pe sfoara si cu toate astea niciodata nu l-a deranjat acest lucru ba chiar si pe acesta l-a iertat .
Sunt multe exemple din viata printului ce merita povestite la fel cum exista si alte personaje de-a dreptul interesante dar asta ar insemna sa ajung sa scriu pagini intregi...si nu cred ca are rost ..
Am sa inchei spunand ca printul Maskin .. in acest roman , in acele timpuri chiar si in timpurile noastre este diferit de noi , de ei ..de absolut orice ... e absolut , pentru ca ma feresc sa spun perfectiune , si tocmai de aceea nu a putut ramane printre oameni ..
Tot timpul a vazut ceea ce altii n-au vazut , a gandit altfel , s-a sacrificat pentru semenii lui ,a dat dovada de un altruism absurd , a avut puterea de intelegere pe-atat de colosala pe cat de mica era cea a celor din jur , a iubit din mila si a crezut ca prin iubirea lui poate salva sufletul sortit la pieire al logodnicei lui , a esuat monumental in incercarea de a trai intr-o lume plina de ceea ce lui i-a lipsit si-i vor lipsi pentru totdeauna si-a ajuns in satucul din muntii Elvetiei , de unde a plecat , printre copii care vindeca sufletul .
Idiot , inadaptat , infantil , incurca-lume , incapabil mintal .. la asta e redus " idealul strain" uitat de toti la care nu vom ajunge niciodata ...

eclipsa

2008-08-17T00:02:00.002+03:00

doamne-doamne ne acopera incet...cu un cearsaf
si nu mai stie nimeni de noi doi
de linistea ce ne-nconjoara
de buzele tale moi
ce ard de dor
de umerii si gatul tau
pe care-mi aluneca dorinta
suntem doar noi si luna..

6 Août

2008-08-05T00:16:00.004+03:00

ce-mi doresc de ziua mea.....
acum doi ani...de ziua mea as fi vrut sa pot trece printr-un telefon la ora 4 dimineata...si sa ies in cealalta parte....sa raman acolo
acum un an... de ziua mea simteam ca viata mea n-are sens...si-as fi vrut sa plec pe luna..luna care parea atat de aproape...din locul in care vantul adia a ceai de poveste cu supereroi ...si sa stau acolo in asteptarea cuiva...cu un pahar verde in mana
iar acum...te am...te am cu totul...in sufletul meu , in fiecare colt al corpului meu , in inima mea cea care varsa in mine rauri de sens rosu...pe scena jucand cu mine , in sala privindu-ma , in parc intalnindu-ne de fiecare data , sub primul ghiocel din primvara asta , in cutiuta de ceai ... in care statea ascuns "noul ceai pe care mi-l luasem " , pe strada cu sens unic , in cafeaua de dimineata si-n cerculetele de fum , in basmul "calutului-ponei "... in geanta in care-mi puneai de dimineata un mar si-un corn ... in pofta si bucuria cu care le mancam pentru ca erau mai bune ca orice altceva...te am in "e-n mana mea...ma gadila-n palma..." ...te am dincolo....te am...in drumul pana la doamne-doamne si-napoi ......... plus 225 de km...
acum...nu-mi mai trebuie nimic...iar tot ce-mi doresc e sa te faci bine...
da...doamne-doamne...asta-mi doresc de ziua mea....
aproape acum 24 de ani ne pregateai cu atata grija bagajelul amandurora ... sa venim aici... tinandu-ne de mana...iar acum vreau sa o faci bine pe fata mea ....

un secret

2008-07-18T00:34:00.003+03:00

Pamantul... talpile mi-a parasit
M-a aruncat gelos spre infinit
Sus in al linistii grav zgomot
Unde dorul de tine va muri de tot
Prin vene-mi curge nemiloasa
Dorinta ce-n batai se varsa
Inima mi-e grea... si foarte-ncet
O simt tot mai adanc in piept
Nimic nu ne mai desparte acum
Acolo...aici...nici eternul drum
Ma vad din nou in ochii tai
Ce-au plans atata dupa noi....

auschwitz '44

2008-05-23T00:58:00.002+03:00

ma trezesc de dimineata ... inca o luni sau marti , miercuri , joi ..vineri..
urmeaza o scurta intalnire cu mine si dupa un schimb de priviri si replici cu oglinda pornesc grabit spre bucatarie...acolo..imi notez ceva in jurnal ...alerg spre valiza...e deja tarziu si nu m-am imbracat..
ies din scara , imi aprind o tigara si-mi vad de drum pana la statia de metrou(tren pentru titlu)..dupa ce trec de "bariere" ajung intr-un trecut modern..
lume multa , ocupatii diverse , un lucru insa la fel : fete posomorate , ingrijorate ...peisaj gri
un himmler imaginar ii impinge pe toti in metrou...capete plecate , mers leganat , capul plecat...singura diferenta : isi dau interesul , se grabesc , lupta pentru locul lor...vor sa ajunga in finala destinatie..
dupa un drum nu foarte lung ajungem la rascruce ...unii raman , altii se indreapta spre alt metrou (tren pentru titlu)...
trebuie sa coboram pe scari...acelasi pas grabit...aceeasi frustrare posomorare si intriga ...
in capatul lor ...un batran ...sta sprijinit in carje si cere ceva..de la zi la zi din ce in ce mai dramatic...pe semne ca el n-a vrut in tren ...n-a vrut sa faca parte din ei..si pentru asta a fost pedepsit..sta in genunchi isi plange de mila si cauta ajutor de la ei....
degeaba...capitanul himmler nu le permite sa se uite la el...trebuie sa-si continue drumul...catre celalalt metrou...
de data asta drumul e un pic mai lung ..si pe masura ce se sfarseste raman din ce in ce mai putini oameni in el...
cobor cu ei..la capat...las ziarul care mi-a aratat tot drumul ce se intampla in intreaga polonie...intr-un loc special amenajat si ma indrept cu pasi repezi spre birou...
pornesc calculatorul , deschid mail-ul si cu cafeaua in mana revin in zilele noastre...

ganduri si intamplari la o tigara pe bordura

2008-05-23T00:49:00.002+03:00

mi-a fost dat sa vad unul din oamenii care trezesc in mine siruri interminabile de intrebari , pseudo-frustrare , confirmari ale unor lucruri pe care nu vreau sa le accept, apreciere si bucurie . de indata ce am trecut prin intamplarea de mai jos l-am adaugat pe lista mea de oameni pe care nu trebuie sa-i uit si evident am sa povestesc despre el ...asadar...coborasem la o pauza de tigara dupa o sesiune solida de intindere de nervi la birou...si cum in spatiul unde se fumeaza nu exista banci sau ceva de genul , m-am asezat pe bordura...
stateam cu mainile sprijinite in genunchi cufundat in fum si ganduri ...cand aud pe un ton umil :
"pot sa iau paharul ? e al dumneavoastra mai beti din el ? "
imi pun atitudinea de socializare cu lumea , ies din vizuina si privesc in sus spre vocea care m-a deranjat din "visare"...
cred ca nu are mai mult de 50 de ani , poarta cu un zambet si o atitudine care ar putea sa invete pe multi ..cate ceva..putin par alb , o salopeta albastra si o energie de care multi copii nu dau dovada ..
zic : " da...puteti..si nu este al meu paharul ...nu stiu cine l-a lasat aici.."
"va multumesc si..daca nu va deranjez..puteti sa va dati putin mai incolo sa dau cu matura ? (erau ceva mucuri de

tigara pe jos ..aruncat probabil de aceleasi minti luminate) "
m-am mutat putin mai incolo...am raspuns cu aceeasi uimire mersi-ului de care am avut parte si am inceput sa ma cert...de ce esti nervos ? e ceva ce nu-ti convine..ai atitudine emo , huh ? te streseaza niste sale-si care din cauza prostiei excesive te fac sa dai cateva click-uri in plus ?
uite-te putin la omul asta...ok..nu stii prea mult despre el (poate e un miliardar excentric ..dar ma indoiesc ) el..nu mai e nervos ca trebuie sa curete niste pahare si mucuri de tigara aruncate pe jos cand cosul de gunoi e la 3 metri in spatele lui...si pe deasupra iti si multumeste..ca-l "lasi" sa-si faca treaba(mai mult sau mai putin a lui)...
daca stii sa privesti.. poti vedea multe lucruri la omul asta...te poate ajuta..big time..chiar..
poate uneori e nevoie de lucruri/oameni/situatii care sa deschida cortina aia care face atat de mult intuneric ..sau nu... ca sa poti vedea unde te afli...

mergem dincolo ?

2008-05-19T02:21:00.002+03:00

exista-asa ceva ?
iti intreaba fruntea si ochii ,
privirea-mi neagra si meschina .
dorinta aluneca fara scapare
dislocand linistea parului si-a umerilor tai
inn fiecare rasuflare ..
nu ti-e mila ca-mi arzi buzele uscate ?
nu pot trai ca toti ceilalti
zadarnic vine aerul spre mine
rugandu-ma sa nu-l alung
respir trupul tau acum ...
te caut nebun pe limba , degete si buze
te gasesc intr-o mie de locuri ,
ravnind sa mergem dincolo...

orasul la ora amintirilor

2008-05-14T00:47:00.002+03:00

dupa cum se vede , am copiat aici cateva din vechile post-uri de pe yahoo 360 si cu ocazia asta am recitit .. si poate retrait chestii din trecut...
tin sa mentionez ca a fost o idee buna .. pentru ca mi-a facut placere sa recitesc unele din chestiile alea...si-n plus am activitate (vezi post-ul asta)
pe 3 iunie 2007 imi spuneam pe un ton plin de curaj si nerabdare "sa inceapa spectacolul" iar acum..fiind in mijlocul lui imi dau seama de lucruri...
primul ar fi ca imi place al naibii de mult spectacolul meu..imi place scena imi place regizorul ...iar actorul principal imi starneste curiozitatea si nerabdarea...
curiozitatea pentru ca vreau sa vad cum va juca in continuare iar nerabdare pentru ca de abia astept sa aiba de jucat noi acte sa se obisnuiasca cu noile decoruri cu noi costume ...
pana acum nu cred ca se poate plange de ceva..pentru ca spectacolul a fost unul demn de luat in seama ... a avut momente grele , a avut momente emotionante ..intr-un cuvant a avut ce juca..
primul "act" care imi vine in minte e acela in care a trebuit sa joace rolul tanarului care se angajeaza pentru prima oara si se prezinta sfios cu destule emotii la locul de munca .. in prima zi...
a fost ceva mai ca in clasa 1 ... lume noua , reguli noi , un nou grup in care era nevoit sa se integreze...
iar toate astea il copleseau si-l faceau sa nu se simta foarte stapan pe situatie...
n-a trecut mult timp pana sa se acomodeze si sa treaca prin toate stadiile normale , as spune eu , pentru un inceput...
emotii .... sentiment de greu .... succese .... acomodare .... multumire .... nemultumire ....
cam asta ar fi chart-ul primului meu loc de munca serios ...primul act..
si by the way .. poate as fi uitat de toate chestiile astea daca n-as fi citit post-ul ala din vara..
acum...stau si ma uit pe geam si vad o parcare.. blocuri noi...ma vad pe mine intr-un titlu care-mi place foarte mult "orasul la ora amintirilor"...
e un oras relativ nou pentru mine...si el formeaza sa spun asa al doilea act din spectacolul meu...
un act total diferit fata de primul ... unul mult mai lung , mai greu de jucat ... si plin de satisfactii farmec si alte chestii pozitive...
in actul asta s-a putut vedea daca actorul e unul adevarat care poate juca orice...
n-au lipsit lacrimi (de bucurie / suparare / disperare) ... situatii mai mult sau mai putin imposibile / comice / tragice / noi ...
ceea ce joc acum imi place la nebunie ... am jucat asa cum nu credeam ca o pot face vreodata ... am jucat mai mult ca niciodata pentru "aplauzele,publicul,scena" pe care le visam de-o viata...
si daca inainte de a-mi arunca de bucurie toca nu ma vedeam un actor adevarat...ei bine..acum cred ca nimic nu e imposibil...
iubesc la nebunie scena pe care ma aflu , iubesc de mor spectacolul in care joc si cel mai mult o iubesc pe cea care imparte scena cu mine ...acest act este al amandurora...si de acum inainte nu ma vad singur pe scena... nu vreau monologuri...

post-uri vechi de pe 360 - part 2- ........ (4 august 2007)

2008-05-14T00:46:00.000+03:00

uite..ca e sambata seara..si nu prea am ce face..un sentiment cretin.."predefinit" (si nabar n-am cum reuseste sa-mi manipuleze mintea) ma face sa ma simt aiurea si asta pentru ca toata lumea e plecata ...iar eu stau in casa..incercad sa gasesc activitati care sa-mi alunge plictiseala (probabil ca mica mea..tragedie va lua sfarsit in momentul in care ma voi aseza in pat..si voi deschide televizorul..)dar..de amorul artei..am sa scriu ceva..(mai mult sau mai putin interesant..mai mult sau mai putin vizualizat..mai mult sau mai putin generator de discutii si dezbateri aprige :P)..
am sa incep cu o intamplare jalnica....nascuta ieri seara..dintr-o mare greseala..
am ajuns fara sa vreau intr-un club..(bici club) .initial era destul de amarat..ma gandeam ca o sa ajung acolo si mi se vor asterne in cale urechilor mele melodii..idioate..ritmuri latino...chestii pe care in general..te poti distra daca esti intr-un stadiu foarte avansat de ebrietate...dar..nu..surpriza..era foarte liniste..si dupa cateva intrebari puse in stanga si-n dreapta am aflat ca urma sa inceapa un mare concert hi-q ..un fel de aniversare a 10 ani incununati de succese , sali pline prin toata tara , milioane de fani , mii de discuri de platina..premii...nationale si internationale..si lista ar putea continua..
in cele 20 de minute..petrecute ..in prezenta stimabilor "artisti" ..am reusit sa fiu enervat si oripilat de faptul ca lumea dansa ..vrajita parca..pe ritmurile muziicii..puse de stimabilul dj si acompaniate..de extraordinarele voci..falsatoare..daca pot spune asa..ale ..interpretilor..
apogeul l-a reprezentat..aparitia pe scena a noilor membrii..ai formatiei hi-q..si anume..cei de la "zero grade"...unii dintre voi ..probabil au auzit de ei..iar daca nu..va spun..eu..ca sunt o formatie..cat de cat underground..cunoscuta mai mult pe plan local..care obisnuiau sa organizeze karaoke prin phoenix..dar care in ciuda minimului succes..au scoala in ei..
acest episod..mi-a confirmat..evidentul lucru care are loc..in toata societatea noastra..
daca vrei sa faci..ceva..mai altfel..mori de foame..si..daca ..tii..neaparat sa mananci..trebuie ..sa faci porcarii..pentru ca alea sunt..chestiile care le cumpara lumea...eu unul as fi preferat sa mor de foame..probabil sa raman un "barman" ...fost chitarist sau solist..fara succes decat sa ma alatur ..celor de la low-q..si sa le aduc sunete de chitara si ..voce acceptabila..in melodiile..de 2 strofe..cu mesaje..sublime..si..pline de intelepciune..
e trist..ma gandeam ca..intr-o zi..am sa fac in orasul asta..o ceainarie..o bilbioteca..un club cu muzica "d-aia de nu se da la radio"(ca sa ma citez :P )..dar..mi-e tot mai clar..ca singurul meu..clinet va fi esecul in persoana..so..am sa mai fac un crush..un..club 21...un..domino...morgana..burbon..cireasa..(sunt scarbit...de ..faptul ca mi-am uzat tastele ..pentru a le scrie onorabilele nume..)..

post-uri vechi de pe 360 - part 1- et voila..(3 iunie 2007)

2008-05-14T00:40:00.000+03:00

et voila..1 iunie..toata lumea fericita,toti fac poze,toti zambesc,isi ureaza "la multi ani" in gluma,mai mult sau mai putin,..asteapta momentul in care oficial au mai terminat o etapa din viata lor..momentul in care fiecare isi va arunca toca de fericire ,mai mult sau mai putin, va astepta sa cada,o va ridica si o va pune undeva..ca amintire,impreuna cu diploma de merit .." suntem onorati ca te-am avut ca student..colectivul profesorilor de la facultatea.... "..hai sa facem poze..sa avem amintiri, " ma eu am copiat de la tine..vreau sa fac o poza cu tine..ca m-ai ajutat ".."toata lumea..poza de grup "..butonul pana la jumate..s-a focalizat..all way down..si..click..gata...a fost frumos?mi-a placut? ma bucur? cum o fi iesit poza? cum am s-o privesc..cand am sa ajung doua trei strazi mai incolo ?
cineva ..pe scena..era prima oara cand urca..acolo..si..cu toate ca era obisnuita cu o audienta considerabila..cand a trebuit sa spuna lumii adunate s-o asculte ..lucruri care le avea in inima si nu le invatase..nu stia cum sa-si ascunda lacrimile.. lacrimi care nu erau aduse de apauzele unei sali pline..
pentru multi..au fost niste simple vorbe..pentru altii au fost..motiv..de amuzament..pentru altii ...motiv de compasiune..iar pentru mine..au fost...vorbe..care au aprins luminile..pe care le tineam inchise,chiar daca spectacolul trebuia sa inceapa,au fost vorbe..care au tras cortina..chiar daca eu o tineam inchisa..au fost vorbe..care..m-au impins pe scena..chiar daca..eu vroiam sa raman in culise....si iata-ma..pe scena..si..pentru ca habr n-am cum sa incep..incerc sa-mi ascund si eu aceleasi lacrimi..povestindu-va..lucruri care le am in inima..si nu in cap....trebuie sa spun "la revedere"...prietenilor mei din culise..am sa ma duc sa-l iau in brate si sa-l strang tare de tot..pe acel prieten care a ramas cel mai departe de scena..am sa-si spun "la multi ani"...cu speranta ca ne vom mai intalni...
sa inceapa spectacolul....

...tata...

2008-05-06T01:26:00.002+03:00

eram mic si tocmai ce primisem pistolul mult visat de la tata .
Am iesit cu el afara sa impusc oamenii rai de pe o strada lunga traversata de trenuri impreuna cu cel care-mi facuse cadoul . Singur imi era frica iar cu tata si cu pistolul ma simteam invincibil .
Ajungand in locul rau famat , mi-am pus pistolul albastru la spate si am inceput sa alerg dupa copaci ascunzandu-ma si cautand oamenii rai .Tata a ramas in urma .... nu se putea pune cu energia mea ...
La al treilea copac am zarit primul inamic ... era urat , negru si mare si infiorator... vroia sa-mi faca rau...dar se luase de cine nu trebuia ...il aveam pe tata in spate iar pistolul cu mine...ah..pistolul..da..am dat sa-l scot sa impusc rautatea...
Drama totala ...pistolul nu mai era ... tata mult in spate iar eu..fara ajutor cu omul negru si urat in fata...
Am inceput sa alerg palngand inapoi..speriat , dezamagit si trist ca n-am reusit sa elimin inamicul , ca mi-am pierdut curajul si ca am pierdut si pistolul...Ah..pistolul meu la care visasem atata timp...
l-am cautat...prin iarba..printre copaci..pana sa ajung la tata..si sa-i dau ingrozitoarele vesti...
fara niciun succes si plans tot..m-am indreptat spre el..cu capul in jos...si cu ultimele cuvinte...inainte ca si alea sa fie inghitite de lacrimi am reusit sa-i spun ca am pierdut pistolul si ca n-am reusit sa omor monstrul...
moment in care a inceput sa rada..copios..si scotand pistolul de la spate m-a mangaiat..pe crestet.. "data viitoare sa fii mai atent, l-ai scapat cand alergai "...
a fost cel mai frumos moment din viata mea...intr-o singura secunda totul s-a indreptat....imi recapatasem curajul , pistolul ...iar raul avea sa dispara de pe straduta mea preferata...
acum caut..pistolul ala albastru cu bec rosu...sa impusc omul rau care ii da tarcoale tatei...caut disperat..pe strada preferata...dar nu-l gasesc ... mi-a ramas doar curajul si lacrimile de atunci...

Interviuri : Episodul 2 ( Oracle ) part II

2008-04-09T02:18:00.001+03:00

peste 3 zile am aflat ca trebuia sa ma prezint la sediul oracle pentru un interviu face-2-face cu unul din managerii din romania si cu un manager din irlanda...
interviul respectiv a fost stabilit pentru o miercuri la ora 12.30
ajung in bucuresti la ora 11.30 , la 12 fara 10 eram imbracat in costum si pregatit de marele interviu
totul ar fi fost ok daca n-as fi uitat acasa pantofii , lucru pe care l-am observat la 12 fara 9 minute
damn it mihai .. chiar trebuie sa faci cate o tampenie inanitea fiecarui eveniment care te ajuta sa te angajezi la oracle ?!?!?!
situatia a fost rezolvata rapid cu o pereche de incaltaminte de la colegul meu de camera o pereche de blugi care numai seriosi nu erau si o camasa lasata pe dinafara..
am ajuns la oracle evident nu cu tinuta pe care mi-o doream , timp pentru a admira sediul , care pentru un constantean putea fi destul de impresionant , pentru ca eram intr-o oarecare intarziere iar managerul din romania ma astepta chiar la receptie ...
ajung cu el in lift , schimbam cateva cuvinte dupa care traiesc cel mai confuz si hilar moment din activitatea mea de interview man ..
o tipa care lucra evindet acolo , vorbea la telefon cu o colega si-i explica ce face si ce inseamna un banal "select"
"select * unde * inseamna ca alegi toate campurile din tabela respectiva FROM tabela WHERE conditie = blabla si acolo dupa where pui tu conditiile de care ai nevoie ..dar hai fata lasa asta uite eu acum urc , iesi si tu la o cafea ceva.."
"oook...interesant sa auzi o asemenea discutie in lift la oracle nice..nici nu conteaza daca ma voi angaja aici ..pentru ca discutia asta face totul "
si asa a si fost , "va rugam sa ne scuzati pentru intarziere insa in urma feedback-ului in ceea ce va priveste am decis sa continuam cu un alt candidat , noi v-am pastrat cv-ul in baza noastra de date(facuta de tipa cu select-ul probabil) si in cazul in care se vor ivi alte oportunitati nu vom ezita sa ma contactam "

Interviuri : Episodul 2 ( Oracle ) part I

2008-04-09T01:28:00.003+03:00

Cred ca Oracle nu mai are nevoie de nicio prezentare , in cazul celor din domeniu , iar pentru ceilalti : este in primele 3 companii de software din lume .
La Oracle am aplicat pentru un post destul de slab sa zic asa si totul s-a intamplat fara ca eu sa-mi dau seama de importanta unui post intr-o asemenea companie.
La o zi dupa ce am aplicat online , am fost sunat de o doamna foarte amabila cu o voce foarte calda care la fiecare cuvant rostit turna amabilitate si bunatate in urechi .
"Buna ziua , sunt ...cutarica de la Oracle si v-am sunat pentru oportunitatea de a lucra in compania noastra pe postul de blabla la care ati aplicat pe site-ul blabla " .... in fine .. sunt intrebat daca doresc si incepe sa-mi dea extra details ...
Prima faza a procesului de recrutare consta intr-un interviu telefonic in limba engleza , interviu care a fost stabilit pentru a doua zi la ora 10.00 .
Vine si a doua zi , ma gaseste cu destul de multe emotii ascuns in masina , ferit de zgomot si alte elemente care ar fi putut afecta calitatea conversatiei mele in engleza .
Era 10 fara 5 minute in momentul in care am observat ca bateria de la telefonul meu era aproape descarcata si care dupa calculele mele stupide nu putea face fata unei discutii de 15 minute blestemate .In consecinta hotarasc sa imprumut de la un coleg un telefon cu bateria fully loaded . Zis si facut , alerg pana in birou , rog un coleg sa-mi dea telefonul lui si revin bucuros in masina .
Mai erau 3 minute pana la marele interviu , timp destul pentru a pune cartela din telefonul meu in telefonul colegului . Totul a fost facut pe pasi bine stabiliti si bine ganditi :
Pasul 1 : desfac telefonul colegului , scot cartela
Pasul 2 : desfac telefonul meu , scot cartela
.............
Cartela mea sare din telefon fix sub frana de mana intr-o gaura pe care eu pana atunci n-o mai vazusem ..si culmea e ca era foarte adanca .... ok ..breathe in breathe out...ce fac acum ...incerc cu mana nu merge , incerc cu o penseta luata de pe biroul electronistului nu merge..ma uit sa vad daca se poate deschide cumva masca de la frana de mana si gasesc un surub
perfect..zic eu..hai sa vedem ce fel de surubelnita imi trebuie , ma uit si stupoare era cel mai ciudat surub ever
fuck...ce dracu ma fac ?
intr-un final din disperare am desfacut masca respectiva cu o surubelnita normala dar din partea opusa surubului si intr-un mod foarte brutal
perfect imi zic eu..acum am cartela ..o bag in telefon , astept 5 minute timp in care am fumat o tigara
oracle nimic ... nu suna nici dracu..ma uit la ceas 10.20..
nimic mai perfect what can i say...hotarasc sa o sun pe doamna cu care vorbisem initial si sa-i spun ca am avut probleme cu telefonul si ca sunt disponibil la orice ora ...
amabilitatea din vocea ei , aia de care am spus la inceput si-a facut efectul pe deplin iar in consecinta am reprogramat interviul pentru ora doua in aceeasi zi
interviul telefonic a decurs ok si a ramas sa fiu contactat in doua zile pentru a mi se spune daca am trecut de prima faza sau nu ...

Interviuri : Episodul 1 ( Smart BG & Co )

2008-04-03T12:59:00.002+03:00

Este o firma destul de mica , in acensiune , care ofera solutii IT firmelor care nu se deranjeaza sa-si angajeze proprii informaticieni.
Interviul era programat intr-o sambata la ora 10.00 pe undeva pe la Piata Muncii pe o straduta la o casa (aici aveau sediul).
Fiind primul meu interviu am ajuns acolo la 10 fara 10 minute si am asteptat linistit in fata unei curti mari cu interfon la intrare , interfon pe care erau 4 butoane insa fara nume.
La 10 ma apuc sa sun insistent la fiecare din numerele respective sa vad cine cum si ce.
Dupa cateva minute de sunat si de liniste , pentru ca nu raspundea nimeni la niciun numar , hotarasc sa sun la firma si sa le explic situatia.
Zis si facut , sun , imi raspunde secretara , ii expun problema si pe un ton plictisit imi spune ca va iesi ea si ca asa fac toti.La un minut distanta iese doamna secretara pe o poarta care evident nu era la numarul pe care mi-l daduse si ma invita inauntru .N-am mai stat sa o intreb de ce nu mi-a dat numarul corect , n-aveam timp , trebuia sa-mi fac un oarecare plan de a-l aborda pe manager la interviu.
Ajung in sediul firmei , care de fapt era un living mai mare plin de birouri si calculatoare si ma intampina un domn la maxim 30 de ani , imbracat sport , zambitor , vesel intr-un cuvant fara prea multe griji.
Ma pofteste la biroul lui si incepem sa discutam .Imi spune cu ce se ocupa firma , ce vrea de la mine , ma pune sa-i spun ce am facut , ce stiu , cat pot invata si tot asa .
Punctul amuzant in povestea asta l-a consituit momentul in care managerul a vrut sa-mi testeze cunostintele de Windows iar pentru asta trebuia sa printeze prin retea un test de pe calculatorul lui.
A incercat 5 minute dupa care s-a lasat pagubas spunand : "off..nu stiu ce are calculatorul asta , niciodata nu merge bine , lasa ca te testez data viitoare "
Dupa acest moment am stabilit ca ma vor contacta in cazul in care eu voi fi cel ales si am dat sa plec insa nu inainte de a mai fi intrebat ceva :
el : " vad ca esti destul de inalt , joci baschet ?? "
eu : "da , am jucat in liceu foarte mult , chiar am facut parte din echipa liceului , de ce intrebati ?"
el : "pai la noi asta este un criteriu de angajare , toti jucam baschet in weekend si trebuia sa stiu"
eu dar in minte de data asta : "super poate jucam pe mariri de salariu sau chestii de genul asta , ar fi interesant "
tot eu : " ok pai atunci astept raspunsul dumneavoastra si spre sa avem ocazia sa jucam si o partida de baschet "
Cam asta a fost primul interviu .Mentionez ca am fost sunat dupa o saptamana pentru ca ei vroiau sa incepem o colaborare insa a trebuit sa-i refuz.

Interviuri : Introducere

2008-04-03T12:51:00.002+03:00

Recent am hotarat sa-mi gasesc un hobby care sa ma tina activ all day long si care sa-mi ofere satisfactii , dezamagiri , cunostinte noi si tot asa..
Si pentru ca n-am gasit prea multe activitati de genul asta mi-am spus sa incerc ceva cu interviurile ... da..exact...mersul la interviuri .. iar ca lucrurile sa fie mai interesante mi-am ales ca locatie capitala .. pentru ca , sa spunem asa , acolo sunt mai multi adversari si mai bine pregatiti.
Aceasta a fost o mica introducere iar in continuare voi relata in episoade cum a decurs totul , poate va vor amuza , poate va vor ajuta sau poate ca vor fi doar ceva de omorat timpul so enjoy